Mitul vârstei de pensionare obligatorii
Contrar opiniei populare, nu toată lumea trebuie să lucreze până la vârsta de 67 de ani. În Germania, există o perioadă de tranziție pentru cei născuți după 1964, care pot ieși la pensie fără penalizări doar la 67 de ani.
Excepțiile includ persoanele cu handicap grav sau cei care au fost asigurați pentru perioade lungi. Astfel, vârsta de pensionare este ajustată treptat.
De asemenea, pensia nu este acordată automat așa cum se crede. Este necesară solicitarea acesteia în scris, cu cel puțin trei luni înainte de retragerea din activitate. O solicitare întârziată poate duce la pierderi financiare.
Deși mulți cred că 45 de ani de contribuții permit pensionarea anticipată fără penalizări la 63 de ani, realitatea este diferită. Dreptul la pensionare anticipată este rezervat celor cu contribuții de lungă durată, cu condiții variabile în funcție de anul nașterii.
Mitul legat de durata minimă de contribuții
Un alt mit demontat este necesitatea a 15 ani de contribuții pentru a primi o pensie. În realitate, în Germania, angajații trebuie să contribuie pentru cel puțin cinci ani pentru a fi eligibili pentru pensie.
Există un mit conform căruia toți pensionarii trebuie să plătească impozite. În realitate, impozitarea pensiilor a crescut treptat, iar pensionarii cu venituri sub un anumit prag nu sunt obligați să plătească impozite.
Nu toți pensionarii sunt obligați să depună o declarație fiscală. Aceasta este necesară doar pentru cei cu anumite tipuri de venituri sau pensii specifice, scrie Ziarul Românesc.
Conform legislației actuale, nivelul pensiei este garantat să fie de cel puțin 48% din salariul net anterior. Pensia este ajustată periodic pentru a ține pasul cu inflația și creșterile salariale.
Contrar unui alt mit, penalizările pentru pensionarea anticipată nu se încheie la atingerea vârstei standard de pensionare. Aceste penalizări sunt permanente și se aplică indiferent de vârstă.
Contribuția către pensie în ultimii ani de muncă
Mitul conform căruia ultimii ani de muncă contribuie cel mai mult la pensie este parțial adevărat, în funcție de salariul individual.
Părinții care stau acasă pentru a crește copiii beneficiază de contribuții la pensie. Acest lucru este valabil pentru părinții al căror copil s-a născut după 1992.
Există un mit conform căruia pensiile soților se adună. În realitate, pensia soțului nu influențează pensia proprie. Împărțirea pensiei este un proces diferit și se aplică în condiții specifice.
