De ce a impartit aceasta tema, atat de clar, clasa politica? Pentru a avea raspunsul la intrebare, ar trebui sa vedem cine pierde si cine castiga de pe urma alegerilor anticipate. PSD, sau mai bine zis o parte din PSD, spera sa castige si sa-si prelungeasca mandatul pana in anul 2007, cu toate beneficiile care rezulta de aici. Desigur, aceste dorinte pragmatice sunt imbracate intr-un ambalaj frumos, vorbindu-se despre „asigurarea unui ciclu de crestere economica de sapte ani, o stabilizare macroeconomica si antiinflationista pana in momentul efectiv al integrarii europene”. In ceea ce priveste partidele din opozitie, cele mai multe nu sunt pregatite de alegeri sau, mai exact, nu sunt pregatite sa obtina un procentaj satisfacator. Un an de erodare a PSD ar fi pentru ele bine venit.
Anticipatele, daca vor avea loc, ar putea sa aduca schimbari importante in PSD. Mai precis, rolul alegerilor ar putea fi acela de a-l scoate la pensie pe Ion Iliescu. Daca va accepta ideea, actualul presedinte al tarii s-ar putea vedea iesit definitiv in afara scenei politice: la presedintie, evident, nu mai poate candida, un loc in Parlament nu va avea (poate doar un potential mandat de senator de drept, care ar putea veni dintr-o viitoare lege a drepturilor fostilor sefi de stat). Va ramane doar un simplu membru de partid. In situatia de fata este mai putin interesant destinul personal al omului Ion Iliescu. Mult mai demna de urmarit este traiectoria omului politic cu acelasi nume, pentru ca, trebuie sa recunoastem, Iliescu poate avea inca un cuvant important in politica romaneasca. Mai concret, fie ca partidul de guvernamant o recunoaste sau nu, in PSD exista doua tabere, doua mentalitati, in ultima instanta, doua grupuri de interese concentrate in jurul lui Adrian Nastase si al lui Ion Iliescu. Oricine sta de vorba cu oameni de afaceri sau cu investitori afla ca Adrian Nastase si-a intarit pozitia pana la un nivel greu de suportat de catre cei care nu au acces in imediata sa apropiere, multi dintre acestia fiind chiar membri sau apropiati ai PSD.
In trei ani de guvernare, Adrian Nastase a stiut sa dezvolte o mare putere de decizie. Tot ce este important pentru Romania se hotaraste la cabinetul primului-ministru, de catre el sau de apropiatii sai. Numai ca Nastase a inceput sa exagereze. Privatizarea unei intreprinderi (in special, una care are impact social) nu se mai decide la APAPS, ci la cabinetul lui Adrrian Nastase; viteza cu care se elaboreaza un proiect de lege este dictata de premier. si exemplele pot continua. Pana la un punct, autoritarismul de tip Nastase poate fi benefic in economia romaneasca, dominata multa vreme de decizii haotice. Riscurile sunt insa mari, iar ideea alegerilor anticipate o confirma. Guvernarea de mana forte a lui Adrian Nastase, a cabinetului pe care-l conduce si a apropiatilor sai s-ar putea accentua pana in anul 2007. Printr-o reactie absolut fireasca, nemultumitii, in special cei din PSD, se vor apropia tot mai tare de Ion Iliescu. Existenta pe scena politica a lui Ion Iliescu este importanta in primul rand pentru ca poate aduce o contrapondere la autoritarismul lui Nastase. Un lucru pe care, oricat si l-ar dori, opozitia politica nu-l poate face, pentru ca nu are parghiile necesare. Izolarea politica a lui Ion Iliescu pana in 2007 ar putea insemna desfiintarea unui pol de putere din PSD. De aceea, este foarte probabil ca, impotriva a ceea ce doresc sustinatorii lui Adrian Nastase, sa nu avem anul viitor alegeri anticipate.
