se situeaza pe pozitii adverse, e greu de crezut ca se va gasi in curand o solutie care sa multumeasca pe toata lumea. Daniel Ionescu avea 30 de ani. La inceputul lui mai, a suferit un grav accident. Internat intr-un spital din Capitala, a murit, o luna mai tarziu, dupa cateva operatii si 150 de milioane de lei. Atat a cheltuit familia sa in aceasta perioada: spagi (sau plati informale, cum li se spune mai nou), bandaje, leucoplast, calmante, antibiotice, sange, plasma si asa mai departe. Da, to
se situeaza pe pozitii adverse, e greu de crezut ca se va gasi in curand o solutie care sa multumeasca pe toata lumea. Daniel Ionescu avea 30 de ani. La inceputul lui mai, a suferit un grav accident. Internat intr-un spital din Capitala, a murit, o luna mai tarziu, dupa cateva operatii si 150 de milioane de lei. Atat a cheltuit familia sa in aceasta perioada: spagi (sau plati informale, cum li se spune mai nou), bandaje, leucoplast, calmante, antibiotice, sange, plasma si asa mai departe. Da, toate au fost platite (inclusiv sangele!), asta desi Daniel isi achitase, constiincios, asigurarea de sanatate in fiecare luna.Si Alexandra Popa plateste, luna de luna, mai bine de un milion de lei in conturile Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS). Cu toate acestea, de curand, cand a fost internata pentru o afectiune a sistemului digestiv, a fost nevoita sa cumpere de la farmacie substanta de contrast pentru tomografie. Afacerea a costat-o aproape 100 de euro.Luati la intrebari, medicii si asistentele ridica din umeri si spun ca nu au de nici unele si ca „multi pacienti s-au obisnuit deja sa vina de acasa chiar si cu alcool sanitar, vata si algocalmin“. In unele cazuri, mai ales cand pacientii nu-si permit sa achizitioneze cele necesare, personalul sanitar foloseste bani din propriile buzunare pentru a-i ajuta. Managerii spitalelor zic, la randul lor, ca de multe ori nu le ajung banii nici pentru incalzire ori mancare, fondurile pentru medicamente sau produse medicale terminandu-se, de obicei, in primele luni ale anului. Iar astfel de probleme nu sunt deloc noi. Inainte de 1989, cladirile, aparatura si restul dotarilor spitalelor, policlinicilor si dispensarelor erau intr-o stare de care ne place sa nu ne amintim, iar conditiile de cazare si tratament ii faceau pe unii sa se intoarca acasa mai bolnavi decat la plecare. Dupa caderea comunismului, in unele locuri lucrurile s-au schimbat radical, in altele ceva mai putin, iar in altele, deloc. Cert este ca, daca au fost in stare, macar partial, sa-si renoveze cladirea ori sa-si schimbe echipamentele, unitatile sanitare nu au reusit sa ocoleasca multiplele si prelungitele crize financiare care au zguduit sistemul si pe care nu a reusit sa le tina in frau nici unul dintre cei 16 ministri ai sanatatii de dupa revolutie. La inceputul lui 1999, de exemplu, datoriile catre furnizorii de medicamente si produse medicale se ridicau la circa 50 de milioane de dolari, iar activitatea multor spitale si farmacii fusese practic blocata. In 2001, datoriile neplatite ale spitalelor erau de peste 160 de milioane de dolari, din care peste 100 de milioane catre furnizorii de medicamente, in timp ce un an mai tarziu, activitatea farmaciilor a fost blocata de notele de plata neachitate de CNAS. Insa 2003 a fost considerat de specialisti ca fiind cel mai greu pentru sistem din ultima jumatate de secol: datoriile statului catre furnizorii de medicamente ajunsesera la aproape 350 de milioane de dolari, iar cele catre furnizorii de produse medicale, la circa 120 de milioane de dolari.Doi ani mai tarziu, lucrurile nu s-au schimbat prea mult: platile restante pentru medicamente si produse medicale sunt, in prezent, de circa 340 de milioane de dolari, iar noile plafoane financiare introduse pentru retetele compensate si gratuite au facut ca marea majoritate a farmaciilor sa nu mai poata onora astfel de prescriptii.„De vina pentru aceasta situatie este consumul foarte mare, in lipsa oricarui mecanism de control. A scazut numarul populatiei, nu s-a schimbat starea de sanatate generala, totusi, in 2004, numarul retetelor gratuite si compensate s-a dublat fata de 2003, iar in primul trimestru al acestui an s-a cheltuit in sistemul sanitar de doua ori mai mult decat in perioadele similare ale lui 2003 si 2004 la un loc“, spune Cristian Vladescu, presedintele CNAS.Ovidiu Buluc, patronul Farmexim, Help Net si Green Net, societati care au de recuperat circa 1.200 de miliarde de lei pentru produsele livrate, afirma, insa, ca nu e vorba de un consum excesiv. „Consumul de medicamente per capita este de 42 de euro pe an, in timp ce in Ungaria este de circa 120 de euro, in Slovenia de 170 de euro, iar in tarile occidentale, de peste 200 de euro. Problema reala este subfinantarea sistemului. Cand nu sunt bani, e normal ca e foarte greu sa te incadrezi in buget“, explica el.Dincolo de cauzele reale ale crizei, efectele ei sunt clare. Pacientii, mai ales cei fara dare de mana, au cel mai mult de suferit. „Daca noi nu ne plangem, din jena pentru pacienti, asta nu inseamna ca nu avem probleme. Din cauza intarzierilor la plata, multi farmacisti sunt in pragul falimentului sau sunt siliti sa-si vanda afacerile“, spune Ioan Uivarosi, vicepresedintele Colegiului Farmacistilor din Bucuresti.Petre Panculescu, presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente din Romania (APMR), spune ca dezvoltarea industriei autohtone de profil a avut de suferit din cauza blocajului financiar provocat de CNAS, dar si din cauza eliminarii unor medicamente romanesti de pe lista compensatelor. Si Ileana Niculescu, directorul executiv al Asociatiei Distribuitorilor de Medicamente (ADMR), e total nemultumita de evolutia situatiei. „Membrii Asociatiei au finantat datoriile cu bani de la banci si au cam ajuns la limita. Mai mult, ei platesc taxele la zi, pentru ca au emis facturi, desi nu au primit banii din 2003 -2004. Iar daca se vor compensa doar medicamentele ieftine, vor scadea cifrele de afaceri si vor creste costurile operationale“, arata ea.
O BOALA CE NU PARE A AVEA SFARSIT
• Daca in 1999 datoriile sistemului sanitar erau de circa 50 de milioane de dolari, in 2001 trecusera de 100 de milioane de dolari, in 2003 se apropiau de jumatate de miliarde de dolari, pentru ca in prezent sa fie de circa 340 de milioane de dolari.
• Solutiile de stingere a datoriilor propuse de creditori sunt diverse: cresterea contributiei personale, de la 6,5% la 7% sau chiar 7,5% din venituri; largirea bazei de contributori la fondul asigurarilor de sanatate, prin reintroducerea contributiilor pentru pensionari (care sa nu greveze asupra pensiilor), introducerea unor contributii pentru agricultori ori pentru romanii care lucreaza in strainatate si si-au lasat in tara familiile; contractarea de catre stat a unor credite.
• Nu in ultimul rand, utilizarea sumelor colectate pentru sanatate numai pentru sistemul sanitar ar putea rezolva o parte din problemele actuale.
• Pe termen mediu si lung, bugetul asigurarilor de sanatate ar putea fi ajutat de cresterea numarului de salariati pe economie si de cresterea venitului mediu.