Din 2019, orice actor economic va putea livra gaze pe conductele de tranzit din Dobrogea, care de decenii sunt rezervate exclusiv de ruşi. Americanii, principalii concesionari ai perimetrelor gazeifere din Marea Neagră, vor putea să furnizeze gaze către Ucraina şi Bulgaria, apoi mai departe, către sudul Europei.
Proiectul extragerii gazelor din Marea Neagră are o amploare şi este de o anvergură mai mare decât se credea până în prezent. Americanii, care au concesiuni în platforma continentală, vor extrage cantităţi atât de mari de gaze încât nu le este de ajuns doar evacuarea către Vest prin gazoductul pan-european BRUA. Ca să nu mai vorbim de consumul local, total insuficient şi oricum acoperit de Romgaz şi Petrom.
Ei au nevoie de o a doua ieşire pentru gaze, iar aceasta ar putea fi către Ucraina şi către Bulgaria, apoi spre Grecia şi sudul Europei. Aceasta s-ar putea face prin conducta Isaccea-Negru Vodă, care de decenii a fost plină doar cu gaz rusesc, în tranzit prin România. „Din 2019, trebuie să deschidem accesul în ambele sensuri la conductele de tranzit, altfel infrigement-ul pe care îl avem temporar suspendat de la UE revine. Este un aspect care interesează foarte mult Bruxelles-ul, ca oricine să aibă acces la aceste conducte, potrivit prevederilor europene“, spun surse oficiale, pentru Capital. Potrivit acestora, producătorii din Marea Neagră vor putea vinde gaz oriunde au contracte şi legături fizice pe conducte. La producţia de miliarde de metri cubi anual, aşteptată în Marea Neagră de la începutul deceniului viitor, România şi BRUA nu sunt suficiente. Miza mare este Ucraina, cu un consum anual de 40 – 50 de miliarde de metri cubi de gaze, care în prezent nu mai cumpără de la ruşi, din pricina conflictului din Crimeea, ţara fiind alimentată acum cu gaze naturale cu precădere din Polonia.
Americani versus ruşi
O piaţă atât de mare, în plus şi cu influenţă strategică, nu putea să nu intre în atenţia americanilor, care, din 2019, ar putea să devină unul dintre furnizorii de gaz din Ucraina, în dauna ruşilor, prin cele trei conducte Isaccea – Negru Vodă din Dobrogea. De altfel, în perspectivă, Transgaz a demarat proiectul pentru legarea ţărmului Mării Negre de conductele Isaccea – Negru Vodă, ceea ce înseamnă că producătorii din Marea Neagră au gânduri serioase în ceea ce priveşte alimentarea Ucrainei, poate chiar a Bulgariei şi, mai departe, a sudului Europei. „Nu e suficientă ieşirea gazelor din Marea Neagră numai prin BRUA. Producătorii au nevoie şi de a doua ieşire“, au mai spus sursele citate.
Anunţul public privind depunerea solicitării de emitere a acordului de mediu de către TRANSGAZ pentru proiectul „Extindere SNT prin realizare conductă de transport gaze naturale de la punct preluare gaze Marea Neagră (zona loc. Vadu) – la conducta Tranzit 1 (zona loc. Grădina) este deja oficial.
Potrivit oficialilor companiei Black Sea Oil and Gas (BSOG), producţia iniţială de gaze a concesiunii din Marea Neagră ar putea fi de 500 de milioane de metri cubi, urmând a creşte la un miliard de metri cubi din 2020-2021. Tot atunci este prognozată începerea producţiei în perimetrul Exxon – Petrom, care este de aşteptat să fie mult mai mare decât cea a BSOG, având în vederea diferenţa de mărime între zăcăminte(84 miliarde mc faţă de 10 miliarde mc). Prin urmare, la începutul deceniului următor, din Marea Neagră ar urma să fie pompate multe miliarde de metri cubi anual, care vor trebui să-şi găsească cumpărător. De fapt, mai întâi americanii vor găsi cumpărătorul, abia apoi urmând să înceapă producţia. Faptul că atât Exxon cât şi BSOG a făcut deja investiţii de miliarde de dolari în explorare arată că intenţiile lor sunt dintre cele mai serioase. BSOG au anunţat deja că au demarat proiectul de construcţie a unei staţii de uscare a gazelor pe ţărmul Mării Negre.
Faptul că, odată cu demararea producţiei din Marea Neagră, România va deveni un jucător regional pe piaţa de gaze este conştientizat şi de autorităţi. Rămâne de văzut ce au de gând să facă acestea pentru ca ţara noastră să profite cât mai mult de acest avantaj. „‚Prin proiectul Black Sea Oil, în 2019-2020 ar trebui să avem pe ţărm, în shore, gazele, şi cel de-al doilea, al lui Exxon -Petrom să fie finalizat undeva în 2021-2022. Vorbim de o cantitate foarte mare de gaze care va intra în sistem naţional de distribuţie. Atunci România poate să devină ceea ce eu îmi doresc, un hub, un jucător pe piaţa de gaze“, a spus recent Toma Petcu, ministrul Energiei.
Acces liber la conductele de tranzit din Dobrogea
În prezent, Rusia deţine monopolul de tranzit pe conductele din Dobrogea, cu toate că este departe de a utiliza la maximum această capacitate, folosind doar circa jumătate din aceasta. Din cauza contractelor dintre Transgaz și Gazprom, semnate în baza unor acorduri internaționale încheiate între România și Rusia în 1970, 1986 și 1996, Comisia Europeană a declanșat în 2012 o procedură de infringement împotriva statului român, suspendată înainte ca România să fie chemată în judecată la Curtea Europeană de Justiție. România a denunțat convențiile cu Rusia în 2011, însă, ca urmare a mecanismelor de denunțare prevăzute în textele convențiilor, contractele semnate în baza acestora au rămas în vigoare. În prezent, pe Tranzit 1, cel puţin teroretic, oricine poate avea acces(în practică, sunt numai ruşii), iar Tranzit 2 şi 3 trebuie deschise licitaţiilor libere din 2019. Acesta este, de altfel, şi anul în care începe să curgă gazul din Marea Neagră şi în care americanii, întâi prin BSOG, apoi, probabil, şi prin Exxon, ar putea începe „atacul“ la pieţele tradiţionale ale Gazprom.
Capacitatea mare a conductelor din Dobrogea, Tranzit 1, 2, 3(5 mld. mc, 10 mld. mc, respectiv 10 mld. mc) le face ideale pentru a evacua peste graniţe gazul din Marea Neagră, începând cu deceniul următor. Spre comparaţie, BRUA, care evacuează în Vest, prin Ungaria, are doar o capacitate de doar 4,4 mld. de mc.
De la 1 iulie 2019 începe să curgă gazul din Marea Neagră
BSOG a cerut acordul de racordare la Sistemul Naţional de Transport cu data de 1 iulie 2019. Exxon spune că încă n-a luat decizia finală de investire, în prezent analizând datele din prospecţiuni şi aşteptând noua lege a redevenţelor. Reprezentanţii amercianilor şi ai Petrom, aflaţi în consorţiu, spun că producţia poate începe în 2020 – 2021. Până atunci, atât BSOG cât şi Exxon – Petrom vor trebui să construiască conducta care aduce gazul din perimetrele Midia şi Neptun la ţărm. De acolo, este preluat în SNT de Transgaz.
Ambii concesionari din Marea Neagră spun că au nevoie de predictibilitate fiscală, din moment ce sunt pregătite să investească miliarde de dolari, pe termen lung. Aparent, statul român este pregătit să vină în întâmpinarea dorinţelor pentru că, din declaraţiile oficialilor, noile redevenţe onshore vor rămâne aproximativ la acelaşi nivel din prezent, în timp ce, pentru offshore, acestea vor fi mai mici.
Ceea ce este clar în prezent este că o rută sigură de evacuare a gazului din Marea Neagră, pe lângă România, este către Vest, prin BRUA. Acest gazoduct beneficiază de un maxim interes şi din partea UE, care îl vede ca o sursă alternativă la importurile din Rusia. Investiţia în construcţia lui se ridică la 560 de milioane de euro, din care 179 milioane asiguraţi de Bruxelles, la care se adaugă investiţia pentru conexiunea dintre nodurile tehnologice Tuzla și Podişor, de 278 de milioane de euro. Proiectul conductei Tuzla-Podișor ar putea beneficia și de finanțare europeană, fiind inclus în a doua fază a proiectelor de interconectare.
BRUA va asigura o capacitate maximă de transport gaze naturale de 1,5 miliarde metri cubi/an spre Bulgaria și de 4,4 miliarde metri cubi/an spre Ungaria.
Producţia de gaze a României va fi relativ constantă până în 2019, de circa 10 miliarde de metri cubi anual. Apoi România va deveni exportator net de gaze, în doar patru ani producția urmând să se dubleze până la 19 miliarde de metri cubi anual, dacă proiectele BSOG şi Exxon vor deveni realitate. Anual, 9 miliarde de metri cubi de gaze suplimentare vor trebui să îşi găsească clienţi. Cel mai probabil, doar în străinătate, pentru că necesarul intern va rămâne constant, între 12 şi 13 miliarde de metri cubi anual, dacă nu cumva industria chimică şi cererea industrială în general nu va înregistra un reviriment spectaculos. În prezent, gazele naturale sunt folosite mai ales în centralele electrice şi pentru consumul populaţiei.
Ce fac ruşii cu gazele din Marea Neagră
Pe lângă concesiunile de perimetre gazeifere ale BSOG şi Exxon – Petrom, în Marea Neagră mai există o a treia concesiune. Este vorba de perimetrul Trident, unde consorţiul LukOil – Romgaz a anunţat, în urmă cu un an, după mai multe prospecţiuni, că există rezerve probabile de 30 de miliarde de metri cubi de gaze. De atunci, nimic de la ruşi. Când celelalte companii din Marea Neagră şi-au prezentat proiectele de investiţii, ba chiar şi date privind producţia potenţială, LukOil încă tace. Are şi de ce. Planurile lor din Marea Neagră sunt incerte, pentru că, dacă ar începe producţia va trebui să o şi vândă. Iar asta ar însemna ca LukOil să concureze direct cu Gazprom. „La ruşi, este ceva mai complicat. Trebuie o decizie politică pentru ca firmele lor să ia una economică. Ori, să se concureze între ei pe piaţa de gaze nu este o decizie uşor de luat“, spun sursele citate.