Premierul Mugur Isarescu si-a inceput ezitant mandatul. Balbaielile legislative din domeniul fiscal (multe dintre ele mai sunt valabile si astazi) si prestatia din timpul „crizei Babiuc” au aratat un Isarescu nehotarat si, parca, timorat. Parea ca premierul va fi o prada usoara pentru politicienii neimpacati cu ideea ca sunt condusi de un premier independent.
Incet-incet, Mugur Isarescu a reusit sa castige teren. A anuntat micsorarea aparatului administrativ, a incercat o curatenie printre agentiile guvernamentale (nu este insa clara restructurarea acestora) si a incercat sa atace marile monopoluri, adica utilitatile publice.
Cresterea exporturilor romanesti si aparitia primelor semne de crestere economica au venit ca o manusa pentru Mugur Isarescu. Chiar daca, totusi, putine masuri ale guvernului Isarescu au fost duse pana la capat, chiar daca inca Guvernul mai ia masuri care se bat cap in cap, increderea in Isarescu este in continua crestere. Explicatia e simpla: premierul a incercat sa ia o serie de decizii logice.
Experimentul Isarescu aduce tot mai mult aminte de guvernarea Stolojan. Nu este doar o coincidenta faptul ca premierii independenti se bucura de popularitate. Daca vreo forta politica va sti sa foloseasca inteligent acest lucru in campania electorala de la toamna, este posibil sa castige voturi importante.