Participarea la târgurile de profil, trambulina pentru lansarea internaţională a autorilor. Cel mai consistent contract din mediul literar românesc, semnat pentru romanul lui Filip Florian „Degete mici“, i-a adus autorului 13.000 de euro şi procente semnificative din vânzări. Tranzacţia nu ar fi fost posibilă fără târgul de carte de la Frankfurt 2006.
Vânzările din cadrul saloanelor de carte nu aduc editurilor nicio zecime din vânzările anuale. În schimb, ele reprezintă rampa de lansare pentru contractele privind achiziţionarea sau cesionarea de drepturi de autor.
„Anul acesta, Premiul Nobel pentru Literatură s-a acordat în timpul salonului de la Frankfurt, iar colegul meu de la achiziţii s-a dus şi a bătut palma pe loc pentru câteva opere ale autoarei (Doris Lessing, n.r.)“, spune Oana Boca, directorul de comunicare al Polirom. Tot ea explică în ce rezidă succesul unui târg de carte. „Oamenii se întâlnesc, se cunosc şi fac schimb de volume, sunt puţinele ocazii în care interacţionează altfel decât prin e-mail sau telefon. De pe urma unui astfel de eveniment, se pot semna apoi contracte de-a lungul întregului an“.
Anul acesta, editurile din România au participat la şapte târguri internaţionale, iar pentru sfârşitul de an este programată prezenţa la încă două (Turcia şi Qatar). În acest sens, Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC) a alocat peste un sfert de milion de euro. Suma cea mai consistentă, de aproape 100.000 de euro, a fost rezervată celui mai mare târg din lume, cel de la Frankfurt, încheiat la mijlocul lunii octombrie. Majoritatea banilor sunt cheltuiţi pentru chestiuni organizatorice (închirierea standului, transport). „În rest, de promovarea autorilor şi de cărţile scoase în faţă se ocupă exclusiv editurile“, spune Demeter Istavan Andras, secretar de stat în cadrul MCC.
«Degete mici», cifre mari
Contractul cu cel mai mare răsunet de cedare de drepturi din literatura română este cel semnat de Filip Florian pentru romanul său de debut, „Degete mici“, semnat în urma Târgului de la Frankfurt de anul trecut. În urma „tranzacţiei“ dintre editura română (Polirom) şi americană (Harcourt), autorul a primit un avans de 10.000 de euro, la care se adaugă încă 3.000 de euro, în urma achiziţionării drepturilor de către editurile maghiară Magveto şi germană Suhrkamp. La acestea se vor adăuga peste 10% din vânzări. Sumele îi permit autorului, cel puţin pentru o vreme, să stea retras în casa bunicii de la munte şi să lucreze la un nou roman, după cum declara recent.
Israelul ne citeşte cel mai mult
Performanţa financiară a lui Filip Florian este însă, deocamdată, izolată în peisajul editorial autohton. În primul rând, cei mai mulţi dintre autori nu primesc un avans mai mare de 1.000-2.000 de euro.
Pe de altă parte, potrivit agentului literar Simona Kessler, dacă editurile româneşti achiziţionează anual drepturile pentru circa cinci-şase mii de titluri străine, în sens invers, lucrurile stau mult mai prost. „Străinii achiziţionează copyrightul a mai puţin de o sută de volume româneşti“, spune ea. Majoritatea provin din colecţiile Polirom sau Humanitas, singurele cu adevărat preocupate de publicarea scriitorilor români. De altfel, potrivit Oanei Boca, din colecţia de literatură contemporană „Ego. Proză“, Polirom a semnat în ultimul an 20 de contracte de vânzare de drepturi. La nivelul întregii pieţe, singura care a arătat un interes constant pentru literatura română a fost editura israeliană Nuymrod, care a publicat, anul acesta, cărţi semnate de Gabriela Adameşteanu, Florina Ilis, Răzvan Petrescu, Mircea Cărtărescu şi Nicolae Steinhardt.
