Implicarea României în proiectul South Stream nu înseamnă doar tranzit de gaze naturale, ci şi posibilitatea depozitării a până la 10 miliarde de metri cubi pe teritoriul ţării.
Analiştii din sectorul energetic par să fi căzut de acord că, pe termen lung, gazele naturale vor deveni mai importante decât petrolul. Ceea ce face cu atât mai importante proiectele referitoare la transport şi înmagazinare pe care ruşii, prin Gazprom, ni le propun.
Conform ultimului raport al Societăţii Academice din România (SAR), rezervele de gaz şi petrol ale României vor fi consumate în aproximativ 15 ani, în actualul ritm de exploatare. „În cazul în care intrăm în proiectul South Stream, şi renunţăm la Nabucco, vom depinde de Gazprom pentru furnizarea de gaz“, se arată în raport. Astfel, principala întrebare care se pune în prezent este dacă ne permitem să participăm la ambele proiecte, în condiţiile în care South Stream înseamnă şi crearea unor capacităţi mari de înmagazinare, nu doar de transport.
„În prezent, avem o singură legătură cu gazul rusesc, prin Ucraina, sursă care s-a dovedit nesigură. Este important ca, pe lângă diversificarea rutelor, să avem şi o diversificare a surselor“, spune Jean Constantinescu, preşedintele Institutului Naţional pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie (IRE).
Un traseu mai scurt, deci mai ieftin
Principalele companii din România implicate în aceste proiecte vor fi Transgaz şi Romgaz. Reprezentanţii celei din urmă nu au vrut să comenteze pe marginea gazoductului South Stream, considerând că este prea devreme (este aşteptată următoarea întâlnire dintre autorităţile române şi Gazprom.) De cealaltă parte, Transgaz este deja implicată în proiectul Nabucco. „Cu siguranţă, România îşi poate permite participarea la ambele proiecte, deoarece sunt proiecte comerciale care se vor realiza numai în situaţia în care vor fi fezabile şi atractive atât pentru investitori, cât şi pentru shipperi“, spune Florin Muntean, director general Transgaz, care adaugă că implicarea în South Stream va fi hotărâtă după finalizarea proiectului de fezabilitate. Transgaz este unul dintre cei şase participanţi la proiectul Nabucco, cu o cotă de participare de 16,67%, contribuţia financiară fiind de 1,33 miliarde euro (din care 400 milioane euro e cota de participare la capitalul social al Nabucco International Company, iar 933 milioane euro, pentru finanţarea proiectului, sumă pentru care va solicita garanţii guvernamentale.). Printre avantajele enumerate de şeful Transgaz prin implicarea în ambele proiecte se numără diversficarea surselor de aprovizionare, creşterea securităţii energetice a României şi derularea unor afaceri de anvergură pe teritoriul ţării noastre. Mai mult, finalizarea celor două gazoducte, planificată pentru anii 2015-2016, va însemna asigurarea a 40-45% din consumul de gaze al României, în prezent importul reprezentând circa 20% din total. Consumul de gaze naturale din 2009 a fost de 13,14 miliarde metri cubi, în scădere de la 15,47 miliarde în 2008. Pentru 2010, estimările indică un consum de 13,8 miliarde metri cubi, din care 72% este consum industrial, 20%, cel al populaţiei, iar 8% este consum tehnologic.
Traseul prin România al conductei South Stream este mai rentabil pentru proiect decât dacă s-ar realiza prin Bulgaria. „Varianta proiectului South Stream prin România, spre deosebire de Bulgaria, prezintă avantaje nu doar din punctul de vedere al lungimii conductei, mai mici cu câteva sute de kilometri, ci şi din punctul de vedere al costului total al investiţiei“, spune Florin Muntean.
Ruşii vor şi depozite de gaze
Un alt avantaj important al South Stream este posibilitatea creării unor capacităţi mari de înmagazinare a gazelor naturale. „Pentru ruşi, România este avantajoasă pentru că aici pot stoca suficiente gaze pentru a suplini o eventuală nouă blocare a tranzitului prin Ucraina. Dacă îmi aduc bine aminte, problema din Ucraina i-a costat 800-900 de milioane de dolari“, spune Jean Constantinescu. Capacitatea de înmagazinare a gazelor este un rezultat direct al epuizării depozitelor naturale. Ministrul economiei, Adriean Videanu, a declarat că depozitele ar putea avea o capacitate totală de două-şase miliarde metri cubi, pornind de la depozitul de la Mărgineni, care va înmagazina între 200 şi 2.000 de milioane de metri cubi. Conform preşedintelui IRE, capacitatea de depozitare va fi de zece miliarde metri cubi, ceea ce ar însemna trei miliarde de dolari, dacă ne raportăm la preţul din decembrie 2009 de 300 dolari pe 1.000 mc.
Pentru ruşi, România este avantajoasă pentru că aici pot stoca suficiente gaze pentru a suplini o nouă blocare a tranzitului prin Ucraina.
Jean Constantinescu, preşedinte IRE
10 miliarde metri cubi de gaze naturale ar putea înmagazina România în depozitele epuizate, ceea ce reprezintă circa 76% din consumul anual
