Conștienți fiind de dezastrul electoral în care se află, de scăderea abruptă din sondaje, de faptul că și-au înșelat și dezamăgit propriul electorat, nefiind capabili să livreze într-un an de guvernare decât fraude, nepotisme și scandal, politicienii de la USR+, prin mintea și vocea dezastrului denumit “ministrul zero”, bineînțeles sprijinit necondiționat de către toți ceilalți frați de suferință, “oamenii noi din politică”, cum ar fi domnul Cioloș de exemplu, au comis cel mai înalt act de trădare posibil al unui politician român: au distrus și așa firavele șanse de dezvoltare ale României. 

Nefiind capabili să găsească un numitor comun în coaliția de guvernare pe subiectul justiției, domnii Ghinea, Cioloș și Barna au facut ceea ce știau ei cel mai bine, singurul lucru pe care îl cunosc: au căutat și au folosit ușa din dos. Și au strecurat în PNRR, drept condiționalități de accesare a fondurilor de dezvoltare destinate României, realizarea unor așa zise reforme în justiție. 

Încearcă astfel să forțeze mâna partenerilor de coaliție, a Guvernului și a Parlamentului și să își impună anumite puncte de vedere pe acest subiect. Totul pentru a arăta propriului electorat că au făcut totuși ceva. Dar cu ce costuri?

Pentru niște politicieni care nu au muncit niciodată pentru locul lor, ci au fost prinși de urechi, scoși din joben și aruncați în funcții și poziții călduțe, această mizerabilă modalitate de acțiune este categoric singura pe care o cunosc. 

Ce legătură are domnul Ghinea cu justiția, în condițiile în care această formațiune deține portofoliul justiției, prin persoana fostului avocat mărunt al lui Mazăre de la Constanța? 

Cum își permite domnul Cioloș ca pe fondul relației dumisale de subordonare politică – și nu numai – cu RENEW -ul lui Macron, să înfigă un cuțit până la prăsele în spatele României?

Cum poate domnul Barna să accepte aceste mizerii de nedescris, în condițiile în care nici dl. Ghinea și nici dl Cioloș nu urmăresc absolut deloc binele formațiunii politice pe care o păstorește? 

Fără a intra în subiectul reformării justiției din România, știm cu toții care este capacitatea noastră de a face reforme, de a le implementa și de a urmări rezultatele acestor reforme. 

A condiționa accesarea banilor de “reforma” jutiției înseamnă, fără putință de tăgadă, că distrugi cu bună știință, în mod voit și cu intenție,  șansa de dezvoltare a României. 

Să pui în cui cei 30 de mld de euro, așa ipotetici și virtuali cum sunt ei în acest moment, este un act de trădare de țară și ar trebui judecat în sfera penalului, dacă tot vorbim de justiție. 

Deși liberalii încearcă să nege această realitate, condiționalitățile au fost introduse deja în draftul de PNRR aprobat de Guvern în iunie și trimis spre aprobare Comisiei Europene. Nu spun pentru negociere, pentru că guvernul României nu este capabil să poarte o negociere cu Comisia, așteptând doar o aprobare și eventuale corecturi de fond și formă pe care trebuie să le opereze. În varianta aprobată de Guvern, Partea a2a,  Pilonul V, cap. V5, 4.1 (pag 1097 0c2887df42dd06420c54c1b4304c5edf.pdf (gov.ro)) – Reforma sectorului public, creșterea eficienței justiției și întărirea capacității partenerilor sociali sunt precizate ca obiective: “Noile legi ale justiției (statutul magistraților, organizarea judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii), punerea în acord a legislației cu deciziile CCR” – de ce un lucru obligatoriu și tehnic este trecut la mare realizare îmi este greu să înteleg – și multe altele. 

Dacă România va rămâne blocată – mai mult decât este deja – cu catușe la mâini și la picioare, din cauza imposturii și trădării unor politruci dâmbovițeni, atunci vom putea considera că acesta este cel mai înalt act de trădare a României din istoria sa recentă. 

Iar Justiția, așa blocată, manipulată și torturată cum este acum, ar trebui, cel puțin în această speță, să își dea cârpa jos de pe ochi și să folosească sabia aceea pe care o ține în mână.