Moartea, canalul și românii rămași robii propagandei

balcani serbia bosnia romania bulgaria kosovo

SURSA FOTO: Dreamstime

Nicolae Ceaușescu este un lider foarte iubit de românii de astăzi, dovadă stând tot felul de sondaje de opinie, pentru că a fost un adevărat patriot în raport cu politicienii ziși democrați, cei ce nu reușesc să formeze un guvern care să lupte împotriva pandemiei de coronavirus.

Dictatorul ucis în decembrie 1989 se bucură de un prestigiu deosebit, ceea ce nu se întâmplă cu actualii conducători, cei ce singuri se definesc drept hoți și escroci. Oamenii de rând nu știu însă cine a fost Nicolae Ceaușescu și ce decizii catastrofale a luat, decizii politice în definiția vremii. 

Leonid Ilici Brejnev a aflat în timpul unei vizite la București că România socialistă are nevoie de un canal navigabil în Dobrogea și acesta o să fie construit și cu ajutorul Uniunii Sovietice. Conducătorul de la Kremlin n-a putut să nu fie de acord pentru că aceasta fusese și dorința lui Iosif Vissarionovici Stalin, respectat totuși în imperiul comunist. Lucrările au început în anul 1976 și gigantice forțe umane, materiale și financiare au fost dirijate spre ținutul ars de soare.

Trebuia făcută inaugurarea cât mai repede pentru a demonstra întregii lumi de ce sunt în stare comuniștii și ruta de transport a fost inaugurată în anul 1984, în 1987 fiind terminată și varianta spre Midia, orașul Constanța devenind o adevărată insulă. Mulți români se mândresc cu această construcție și dimensiunile chiar impresionează. Militarii și civilii trimiși să sape în rocile dure și apoi să le betoneze pe cele instabile au muncit până la epuizare și au realizat ceva grandios.

Problema este că a secătuit de energii financiare bugetul statului comunist și banii au fost cheltuiți în dauna nivelului de trai. A fost absolut normal să dispară sume mari din fondurile sistemului sanitar și mortalitatea a crescut rapid. Dacă erau 197.538 de dispăruți în anul 1975, cota a ajuns la 233.892 în 1983. N-a mai scăzut niciodată sub valoarea de 200.000 pentru că aparatura și medicamentele lipseau din spitale și apoi s-a volatilizat și mâncarea.

Vârful mortalității a fost atins în anul 1987 și atunci au trecut în neființă 254.286 de cetățeni. Este interesant de precizat că țara a continuat să fie umplută cu morminte și după 1989, lipsa de medicamente, aparatură medicală și mâncare de calitate nefiind ușor de rezolvat. 

N-a existat populație din Europa supusă unor experimente politice și economice atât de ucigătoare în ultimul deceniu comunist. Cetățenii României, formând o masă, tot nu pot înțelege ce decizii politice nenorocite au fost luate de către dictatorul de la București.