Cel mai iubit actor al României, Toma Caragiu, a murit la cutremurul din 1977

Cel mai iubit actor al românilor, Toma Caragiu, a murit fulgerător pe 4 martie 1977! Cutremurele recente care au afectat România au adus aminte multor oameni de evenimentul din 4 martie 1977, când numeroși artiști talentați și-au pierdut viața în urma unui cutremur devastator. Aceștia nu au avut șansa de a supraviețui dezastrului.

Tragedia cutremurului din 4 martie 1977 a fost unul dintre cele mai dureroase momente din istoria României, soldându-se cu pierderea unor personalități remarcabile, printre care Toma Caragiu, Doina Badea și Bocăneț.

Seria recentă de seisme care a afectat România la începutul săptămânii a reînviat amintirile despre acele vremuri dificile și a stârnit îngrijorare în rândul multor români. Mulți oameni și-au adus aminte cu tristețe de cutremurul devastator din 4 martie 1977, în care au pierit peste 1.500 de vieți, printre acestea aflându-se și personalități notabile.

Cutremurul devastator din 4 martie 1977 a înregistrat o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter și a durat aproximativ 56 de secunde. Această forță seismică semnificativă a avut consecințe grave, contribuind la distrugerea extinsă a clădirilor.

Bilanțul tragic al cutremurului din 4 martie 1977 în România:

Morți: 1.570 (sau 1.578, conform altor surse)

Răniți: Aproximativ 11.300

Locuințe prăbușite: Aproximativ 35.000

Bucureștiul a fost epicentrul celor mai mari pagube materiale, cu peste 33 de clădiri grav afectate, inclusiv blocurile Continental, Dunărea, Scala, Wilson, Nestor, Simu, construite în perioada interbelică.

Toma Caragiu locuia în Blocul Colonadelor, la fel și cântăreața Doina Badea

În clădirea Colonadelor, situată în apropierea Pieței Universității, locuiau ca vecini actorul Toma Caragiu și cântăreața Doina Badea, doi dintre cei mai remarcabili artiști ai României în acea perioadă.

Nici el, nici Alexandru Bocăneț, care, în acea seară îi făcea o vizită lui Caragiu, nu au reușit să supraviețuiască tragediei.

Câteva ore înainte de dezastru, Elena, soția actorului, i-a comunicat că se simte plictisită și că intenționează să facă o plimbare pe Valea Prahovei.

Elena povestește că Toma a privit-o cu uimire, în tăcere, cu o expresie ciudată. A fost atât de impresionată încât l-a întrebat:

„De ce te uiți așa la mine, de parcă ți-ai lua adio? Te sun la nouă și jumătate acasă…”, l-a întrebat ea.

Toma Caragiu și Alexandru Bocăneț, descoperiți îmbrățișați, printre ruine

După plecarea soției, Caragiu l-a invitat la discuții pe regizorul Alexandru Bocăneț, în scopul de a explora și de a discuta posibilele lor viitoare proiecte.

La ora 20:10, în acea seară, Toma Caragiu a coborât la barul „Continental” de la parterul blocului pentru a cumpăra apă minerală și țigări. Chiar dacă barul era închis, actorul, binecunoscut și apreciat de toată lumea, a fost servit imediat, datorită relațiilor sale bune cu personalul.

În jurul orei 20:30, Bocăneț a ajuns și a adus vești despre primul său film artistic, numit „Gloria nu cântă”, unde Toma interpretează rolul principal. Acesta tocmai ieșise din procesul de producție.

Caragiu a pus o sticlă de whisky pe masă și a început să toarne în două pahare, pregătindu-se să ciocnească în cinstea momentului, cu toate că Bocăneț nu consuma băuturi alcoolice. Ambii se aflau în sufragerie. Dacă ar fi avut intuiția necesară să rămână acolo, există o probabilitate că ar fi supraviețuit.

La 21:22, un cutremur devastator lovește Bucureștiul, provocând 56 de secunde de groază. Din nefericire, Toma Caragiu și Alexandru Bocăneț reacționează instinctiv și se îndreaptă spre scările vechi ale blocului, o alegere care avea să le aducă sfârșitul tragic.

După 6 zile, cei doi sunt descoperiți îmbrățișați printre dărâmături, în zona în care ar fi trebuit să fie scara blocului. În mod surprinzător, sufrageria locuinței lor a rămas aproape neatinsă.

Toma Caragiu, un actor unic

La 21 august 1925, Toma Caragiu a venit pe lume în Hrupiști, Grecia, în cadrul unei familii de aromâni. De la tatăl său, Nicolae Caragio, a învățat lecții despre demnitatea unui individ care își respectă tradițiile și menține un caracter curat. În același timp, de la mama sa, Athina Papastere, a primit darul sensibilității, conform propriei mărturisiri.

În anul 1945, Toma Caragiu obține diploma de Bacalaureat. Cu toate că părinții săi și-ar fi dorit să-l vadă medic veterinar, el a ales să se înscrie inițial la facultatea de drept. Cu toate acestea, a abandonat curând această opțiune pentru a se înscrie la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București, unde a urmat cursurile în clasa distinsului profesor Victor Ion Popa.

În anul 1948, în timpul anilor de studenție, în anul al treilea, Toma Caragiu face primul său pas pe o scenă autentică – cea a Studioului Teatrului Național din Piața Amzei. Aici, i se oferă ocazia de a interpreta rolul unui scutier în spectacolul „Toreadorul din Olmado”, sub îndrumarea regizorală a lui Ion Şahighian.

La 1 mai 1948, Toma Caragiu se angajează în cadrul Teatrului Național, iar după un an, în 1949, reușește să obțină Diploma de absolvire a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (I.A.T.C).

Bogata activitate artistică a lui Toma Caragiu

În 1953, tânărul actor Toma Caragiu este numit director al Teatrului de Stat din Ploiești, ocupând această poziție timp de următorii 12 ani. Pe scena teatrului prahovean, Caragiu își etalează talentul interpretând 34 de roluri distincte în diverse producții. Printre acestea se remarcă:

1. Truffaldino în „Slugă la doi stăpâni” (1954) de Carlo Goldoni, regia Alexandru Braun.
2. Figaro în „Nunta lui Figaro” (1955) de Beaumarchais, regia Harry Eliad.
3. Ianke în „Tache, Ianke și Cadâr” (1956), creația profesorului său de Conservator, regia Traian Ciuculescu.
4. Zmeul-Zmeilor în „Înșir-te mărgărite” (1958) de Victor Eftimiu, regia Harry Eliad.
5. Vulpoiu în „Răzvan și Vidra” (1959) de B. P. Hașdeu, regia Gigi Ionescu.
6. Stancu Văratecu în „Poarta” (1959).

Sketch-urile televizate ale actorului au fost de-a dreptul remarcabile, marcând diferite perioade ale carierei sale. Printre acestea se numără:

1. „Ai nai, pleci – n-ai nai, stai” (1965)
2. „N-ai pe cineva undeva?” (1966)
3. „Un morcov pe adresa dvs.” (1967)
4. „Fabula”
5. „Omul cu șopârla” (1971)
6. „Moș Gerilă”
7. „Așa-i în tenis” (1972)

Toma Caragiu a fost și un colaborator apropiat al Teatrului Național Radiofonic, debutând în piesa „Douăsprezece lire” (1965) de James Matthew Barrie, sub regia lui Mihai Zirra, alături de actrițele Elvira Godeanu și Marcela Rusu. Ulterior, a participat în alte 50 de piese difuzate la Radio, printre care se numără:

1. „Monopolul alcoolului” de I. L. Caragiale, regia David Esrig.
2. „Femeile care omoară bărbații” (1968) de Michel Tonecki, regia Ion Vova.
3. „Minunile Sfântului Sisoe” (1969) de George Topârceanu.
4. „Riscurile celebrității” de Mark Twain (1970), regia Mihai Pascal.
5. „Comisarul e băiat de treabă” (1972) de Georges Courtelaine.