Moartea rușilor pentru atingerea unei utopii
Masele oricum nu gândesc, ceea ce a fost demonstrat de multă vreme de către psihologul francez Gustave Le Bon. Astăzi, prin munca aparatului de propagandă, s-a reușit amestecarea ideii că patrioți adevărați sunt numai cei ce încearcă să pună în practică mărețele teze lansate începând din 1917. Aceasta ar fi istoria poporului rus și a tuturor popoarelor incluse în Uniunea Sovietică. Oare să fie adevărat ceva din cele scrise la ordinele liderilor politici de presupuși savanți cu înalte titluri academice?
Adevărul gol-goluț este că nu s-a făcut ceva pentru locuitorii din vastul lagăr socialist și toate indicațiile de partid și de stat erau catastrofale. Discursul lui Stalin la moartea lui Lenin este cea mai bună dovadă despre ceea ce pot face politicienii obsedați ajunși la putere.
Dictatorul cel nou promitea că va instaura o dictatură a proletariatului și s-a ținut de cuvânt. Poliția politică a căutat în permanență dușmani ai poporului și a executat fără milă pe toți cei indicați de către liderul partidului.
Au fost exterminați cei ce nu se încadrau în valorile noii lumi
Au fost exterminați cei ce nu se încadrau în valorile noii lumi și au dispărut pentru totdeauna politicieni burghezi, industriași, ofițeri țariști, intelectuali cu studii superioare, preoți, medici și țăranii considerați periculoși pentru procesul de colectivizare.
Au fost făcute și purificări ale aparatului de stat și orice persoană neplăcută superiorilor putea să fie exterminată sau trimisă spre reeducare în lagărele de muncă. Iosif Stalin a ținut cu orice preț la unitatea partidului. A fost un război special al comuniștilor cu toate popoarele sovietice.
S-a mai spus că trebuie să fie dusă lupta de clasă împotriva celor bogați și, după terminarea masacrului din noul stat, comuniștii aveau drept misiune cucerirea întregii planete prin folosirea maselor de sclavi ideologici. Dictatura proletariatului avea la dispoziție Armata Roșie și aceasta urma să ocupe întreaga suprafață a Terrei. Să nu mai fie urmă de burghez și moșier pe undeva. Nici loc unde să fugă oamenii dornici de libertate nu mai trebuia să existe.
Atingerea acestui obiectiv nu se putea face fără dezvoltarea industriei grele și Stalin a făcut totul pentru ridicarea de fabrici. Oamenii zic că erau pentru locuri de muncă și salarii, dar dictatorul a spus clar că trebuie să fie făcut totul pentru întărirea Armatei Roșii. Metalul obținut cu multă trudă lua forma armelor și a munițiilor din ce în ce mai multe și mai scumpe.
S-a făcut totul pentru cucerirea de noi teritorii și așa s-a ajuns la Al Doilea Război Mondial, care a fost în realitate Revoluția mondială visată de Stalin. Rezistența germană a fost însă prea puternică și a dat o lovitură gravă colosului roșu, cel care apoi, rănit, a trebuit să încerce să înfrunte SUA, bastionul capitalismului.
Imperiul comunist a căzut epuizat de această gigantică și inutilă cursă a înarmărilor pe care nici măcar Mihail Gorbaciov n-a încetinit-o în mod real. Războiul din Ucraina este doar o continuare a obsesiei de a avea cât mai mult teritoriu și cât mai multă masă drept carne de tun. Nu se face ceva pentru poporul rus, ci se luptă pentru a mai reface ceva din defuncta Uniune Sovietică. Oare până când poporul rus o să fie tocat prin ordinele conducătorilor trecători?
