Se știe că, în decembrie 1979, Moscova a decis că trebuie să instaureze o stăpânire fermă în Afganistan, acțiune la care SUA a ripostat prin impunerea de sancțiuni economice și întregul comerț al lumii comuniste a fost afectat grav, chiar dacă oficial se spunea că totul merge din ce în ce mai bine.

Prăbușirea economică a început să se vadă însă în creșterea mortalității, deoarece oamenii erau lipsiți de alimente de calitate și de medicamente. Nici aparatură de calitate nu mai aveau medicii, seringile cele de zi cu zi fiind greu de obținut.

Dacă în anul 1975 erau 197.538 de persoane decedate, s-a ajuns în anul 1984 la 233.699, datele fiind oferite chiar de anuarul apărut în 1985. Erau afectate persoane din ce în ce mai tinere de boli care ar fi avut soluții dacă dotarea sistemului sanitar n-ar fi lăsat de dorit.

Nicolae Ceaușescu a fost informat, în decembrie 1980, că nu există nici măcar echipamentele strict necesare, dar a recomandat ca specialiștii să mai renunțe la tehnica scumpă și să caute cauzele cu stetoscopul și cu ochiul liber, că așa face un medic adevărat.

Indicațiile prețioase ale liderului de la București au afectat funcționarea spitalelor și aproape 2.000 de persoane cu vârste între 45 și 49 de ani au trecut în neființă în raport cu anul 1975. Era echivalentul unei comune.

Pierderile au crescut cu peste 3.000 de cazuri la categoria 50 -54 de ani. Era un adevărat genocid la categoria 75 – 79 de ani cu peste 8.000 de decese. Nu era o problemă pentru birocrații de la București, persoanele în vârstă fiind văzute ca un fel de balast. Nu erau interesante pentru muncă și, mai ales, pentru armată.

Autoritățile comuniste nu aveau însă o preocupare să normalizeze relațiile cu lumea occidentală și continuau politica de înarmare pentru revoluția mondială. Nicolae Ceaușescu a mai venit și cu ideea genială a plății datoriei externe și astfel economiile au făcut prăpăd în rândurile cetățenilor români.

A fost un adevărat masacru, dar este greu astăzi să crezi că presupusul lider patriot a făcut un măcel pentru atingerea unor iluzii politice prin acumularea de tehnologie și armament.

Puțini oameni știu că fabricile regimului produceau din ce în ce mai multe arme pentru cucerirea planetei alături de forțele sovietice chiar în timpul în care oamenii mureau de foame și de lipsuri.

Nebunia politică s-a încheiat în 1989, dar efectele au rămas până astăzi. Este prea greu să se ajungă la o normalizare economică și sanitară după ce s-a trăit prea mult într-o lume utopică.