Din cele mai vechi timpuri, artiști renumiți dar și meșteșugari care au rămas anonimi au inventat o varietate infinită de piese de mobilă italiană, creând adesea capodopere absolute. De la civilizațiile etrusce și romane până în perioada dominației napoleoniene, istoria mobilei italiene are un traseu interesant, plin de inovație și design, care a făcut-o cunoscută pe plan internațional.

Începuturile mobilei italiane: Epoca romană

Încă din antichitate, din  epoca romană, existau elemente de  mobilă italiană,   puține ca număr dar bogat ornamentate, simple dar confortabile, ce decorau mai ales casele somptuoase ale patricienilor sau nobililor bogați. Cele mai cunoscute descoperiri de la Herculaneum și Pompei sunt dovada cea mai convingătoare a acestui fapt.

Dacă în prezent cea mai mare parte a mobilei italiene este realizată din lemn, în epoca romană lemnul era considerat un materiale oarecare, de aceea se folosea în mare parte bronz, marmură, fildeș, carapace de broască țestoasă, corn și chiar argint. Datorăm tocmai prezenței preponderente a acestor materiale, faptul că numeroase elemente de mobilier din epoca romană au ajuns la noi.

Principala inovație a epocii romane au fost dulapurile înzidite, însă scaunele au fost cele de o importanță deosebită în viața romanului, iar unele erau adevărate opere de artă: taburete, scaune cu spetează – care spetează se înalță pe parcus și devine mai elaborată, inclusiv tapițată-, subsellium (bancă, folosită mai ales de oameni obișnuiți, în ferme și băi publice), sella curulis – sau jilț roman, de fapt un taburet cu picioare încrucișate, care putea fi și pliabil; era un scaun rezervat regilor romani și apoi magistraților “curuli”- sau cattedra (tronul), toate fin sculptate și ornamentate.

La acestea trebuie adăugate mese rotunde sau pătrate, cu patru sau trei picioare (trepiede), adesea zoomorfe. De asemenea, existau dulapuri prevăzute cu compartimente mici, concepute să conțină role de papirus și pergament. Produse de artizani specializați, adunați în corporații (colegii), aceste piese de mobilier, atunci când erau destinate unor case bogate, erau realizate din lemn sau alte materiale prețioase – de exemplu, marmură sau bronz, adesea aurite – și îmbogățite cu decoruri splendide, cum ar fi sfinxul, labe de leu, coroane, volute și grifoni.

Distincția, în contextul aceleiași culturi artistice, dintre mobilierul ieftin, de valoare practică și cele elegante și rafinate – simboluri ale puterii – va continua în secolele următoare, subliniind apartenența respectivilor proprietari la diferite clase sociale.

 

Evul Mediu, mobila italiană redusă la esențial

 

Din perioada Evului Mediu merită menționată Arta romană (sfârșit de secol X pînă la începutul sec. XIII), care a dus la apariția dulapului vertical și a bufetului, sau credența (un dulap de bucătărie alcătuit dintr-un corp cu compartimente pentru depozitarea hranei așezat deasupra bufetului propriu-zis, folosit pentru frământare). Mobila italiană era realizată în special din lemn de nucși oferă piese noi precum cuferele (cutii cu capace convexe), în timp ce scaunele și paturile cunosc noi interpretări. Piesele fixe de mobilă italiană nu vor apărea decât în jurul anului 1400 pentru a împodobi castelele, care până la acea datădoar au aspirat la un mobilier mai ușor de transportat de către catâri sau căruțe.

 

Secolele XV-XVI: Renașterea, stil de inspirație antică

În timpul Renașterii, care în Italia avea ca centru de expansiune Toscana și, în special, orașul Florența, evoluția mobilierului este îmbogățită cu noi modele de mobilă italiană: bănci, dulapuri, paturi cu platformă și baldachinîn formă de coloane.

Tot din această epocă datează birourile sécrétaires, credențele și scaunele tapițate.

Masa nu mai este o piesă mobilier demontabilă, ci solidă, cu un blat robust și bine lustruit și cu picioare curbate și amintim aici masa tipică de refectoriu.

 

Reîntoarcerea la clasicii din antichitate: Barocul

Caracterizat printr-un sentiment dinamic de mișcare, Barocul italian cu centrul la Roma, mai ales prin figura lui Gian Lorenzo Bernini, inventează forme complet noi și originale în sectorul mobilierului și al designului. Se poate spune că piesa de mobilier baroc devine mai degrabă o lucrare de sculptură decât de tâmplărie: de exemplu, suprafețele concave și convexe curbează picioarele meselor, dezvoltându-se în volute elaborate.

Printre piesele de mobilă italiană  ce sunt dezvoltate în perioada barocă menționăm: consola -o masă de perete surmontată de o oglindă flancată de candele-, mesele care devin tot mai mari, scaune cu spetează rigidă înaltă -cu sau fără brațe-, primele fotolii, mese mici cu suport central (guèridons), paturi de zi (lit de repos). Dulapurile devin extrem de rafinate, cu sculpturi și inserții de pietre semiprețioase. De asemenea, apare primul mobilier furniruit.

Stilurile Rococo, Empire, Restaurația, Louis Philippe, Neogotic

Între secolul XVII și XVIII se afirmă noi stiluri de mobilier de forme din cele mai diverse, construite cu tehnici la cel mai înalt nivel, orientate în principal către funcționalitate. Tipice pentru această perioadă sunt: comodele de dimensiuni mai mici și, prin urmare mai practice decât cele ale secolului precedent, dulapurile de colț, birourile secrétaires, măsuțele de toaletă, măsuțele, dulapurile cu oglindă, paturile tip sanie-stil imperial. Foarte apreciate sunt piesele de mobilier ale meșterilor genovezi și venețieni.

 

Perioada modernă

 

Începutul sec. XIX este martorul apariției stilurilor Art Nouveau sau Liberty și Art Déco, primul stil caracterizat de recurența motivelor florale sau reprezentărilor de mici insecte, cum ar fi fluturii și libelulele, simboluri ale grației și rafinamentului.

Sec. XIX este marcat de avântul industriei ce s-a transpus în revoluția industrială și declinul atelierelor de manufactură, astfel că piesele de mobilă italiană sunt construite în serie plecând de la un prototip.

Mobila italiană așa cum o cunoaștem acum se definește în anii 1950, perioada de dezvoltare economică de după cel de-al doilea război mondial, iar începând cu 1960 designul de mobilă italiană ia avânt considerabil și sunt introduse noi materiale: poliuretan, inox, plastic, vinilin iar în 1961 are loc prima ediție a Târgului Internațional de Mobilă de la Milano.

Prin urmare, mobila italiană devine o operă de artă dar în același timp și un obiect de utilizare zilnică, destinată să ne facă viața mai ușoară, confortabilă și frumoasă.

Vă așteptăm la showroom-ul nostru să descoperiți mobilă italiană la calitate premium în diferite finisaje și configurațiiși vă vom oferim consiliere profesională și proiectare 3D gratuită.

Showroom  myKitchen| Bucătării cu personalitate

Bd. Ferdinand I nr. 70, Sector 2 | info@mykitchen.ro | 0749 032 522 (P)