Ca si in toate tarile ocupate de URSS, si pe teritoriul Germaniei au avut loc jafuri ale armatei sovietice la finele celui de-al doilea razboi mondial. Arta nu a scapat, operele plastice din muzee fiind printre tintele invadatorilor. In 1958, la cativa ani dupa moartea lui Stalin, URSS a returnat RDG-ului de atunci circa 1,5 milioane de lucrari, dintre cele 2,5 milioane, intr-un gest de prietenie tovaraseasca. Liderii comunisti din Berlinul de Est au apreciat gestul, au folosit propagandistic momentul si nu au cerut restul lucrarilor, pe principiul „decat deloc, bun si putin”. Dupa reunificarea din 1990, Germania a solicitat in continuu URSS, apoi Rusiei, returnarea celorlalte un milion de opere de arta furate in 1945. Problema este in mainile statului rus, deoarece legea rusa de acum stabileste clar faptul ca obiectele confiscate de Comisia Sovietica de Trofee infiintata de Stalin apartin statului.

Ultima metoda prin care Germania isi cere cultura inapoi este reprezentata de seria de expozitii „Cincizeci de ani de pierdere si recuperare” de la muzeele din Berlin. La palatul Sanssouci de exemplu, sunt prezentate toate tablourile din vechea colectie a regelui prusac Friedrich cel Mare, intr-o modalitate inedita: in locul celor lipsa este expusa o reproducere fotografica alb-negru. Expozitiile din Berlin transmit Rusiei mesajul de multumire pentru operele returnate si de chestionare asupra momentului in care si celelalte vor fi trimise inapoi. Pana la urma nici expertii rusi in arta nu le pot returna pe toate, deoarece multe au luat alte drumuri. De exemplu, tabloul „Tarquinius si Lucretia” al lui Rubens a fost dat disparut zeci de ani, chiar si de catre sovietici. Un ofiter sovietic a taiat panza din rama inaintea sosirii comisiei de rechizitie si l-a tinut in podul casei pana la moarte. Abia in 1999 un colectionar a cumparat panza pentur 3,5 milioane dolari, a renovat-o si a solicitat statului german 60 milioane de dolari. Germania a refuzat santajul si l-a dat in judecata pe colectionar pentru recuperarea operei. Justitia moscovita a respins cererea, motivand ca actualul proprietar a achizitionat lucrarea „cu buna credinta”. In alte cazuri, situatiile au fost mai fericite. Un veteran de razboi sovietic, coplesit de remuscari, a dat in 1993 ambasadei germane din Moscova 101 lucrari care erau considerate disparute.

Expozitiile de multumire si de solicitare a celorlalte un milion de lucrari au loc la Berlin, Aachen, Bremen, Dessau, Dresda, Gotta si Schwerin pana la 31 octombrie.