Doresc să ştiu ce caracteristici juridice prezintă contractul de cesiune privind drepturile de autor, deoarece vreau să închei un astfel de contract.
Trandafir Denis – Bucuresti

Acest contract este reglementat de dispoziţiile Legii nr. 8/2006 privind dreptul de autor şi depturile conexe. Pot fi remunerate pe baza contractului de cesiune de drepturi de autor acele persoane care realizează opere originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum ar fi:
a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;
e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.

Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale legate de operă conform Art. 39. – (1).

Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitată la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu şi pentru o anumită durată.

Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite prin cesiune exclusivă ori neexclusivă. În cazul cesiunii exclusive, însuşi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalităţile, pe termenul şi pentru teritoriul convenite cu cesionarul şi nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fie expres prevăzut în contract.
În cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor poate utiliza el însuşi opera şi poate transmite dreptul neexclusiv şi altor persoane. Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise şi să menţioneze, pentru fiecare dintre acestea, modalităţile de utilizare, durata şi întinderea cesiunii, precum şi remuneraţia titularului dreptului de autor. Absenţa oricăreia dintre aceste prevederi dă dreptul părţii interesate de a cere rezilierea contractului. Remuneraţia cuvenită în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabileşte prin acordul părţilor. Cuantumul remuneraţiei se calculează fie proporţional cu încasările provenite din utilizarea operei, fie în sumă fixă sau în orice alt mod.

Reziliere
Partea interesată poate cere rezilierea contractului în cazul în care lipseşte oricare dintre prevederile legate de drepturile patrimoniale transmise: modalităţile de utilizare, durata şi întinderea cesiunii, precum şi remuneraţia titularului dreptului de autor.

Ce act normativ reglementează activitatea unui cenzor într-o societate comercială. Ce drepturi, obligaţii şi îndatoriri au cenzorii?
Tatiana Ştefan – Bucuresti

Nu există o definiţie legală a cenzorului unei societăţi comerciale, în sens general. Pot fi însă întålnite definiţii în materii specifice, cum ar fi cea cuprinsă în art. 3 din Regulamentul din 30 iunie 1995, emis de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, privind activitatea cenzorilor externi independenţi: „Cenzorul extern independent este persoana fizică sau juridică care verifică şi supraveghează contabilitatea tuturor persoanelor juridice supuse autorizării, supravegherii sau controlului C.N.V.M., asigură examinarea profesională sistematică a activităţilor financiar-contabile şi exprimă o opinie responsabilă, acordånd o certificare a exactităţii şi corectitudinii înregistrărilor din conturile anuale ale societăţilor comerciale expertizate.“

Cu toate acestea, rolul şi funcţiile cenzorului din societăţile comerciale rezultă cu claritate din modalitatea în care legiuitorul a înţeles să stabilească atribuţiile, drepturile şi obligaţiile acestuia.

Astfel, legea societăţilor comerciale consacră un rol major controlului gestiunii sociale, care reprezintă o funcţie importantă în activitatea societăţii, fiind destinat să prevină situaţii ce pot provoca falimentul, reducerea capitalului social sau diminuarea patrimoniului, încălcarea statutului şi contractului de asociere, abuzul în activitatea administratorilor, directorilor şi a altor organe, încălcarea legilor şi a normelor de comerţ şi să protejeze interesele asociaţilor şi ale societăţii inseşi. Latura economică a controlului exerciţiului financiar este dominantă, avånd în vedere că obiectul activităţii îl constituie operaţiunile comerciale, iar drepturile asociaţilor şi ale societăţii au, în mare măsură, conţinut patrimonial.

Această trăsătură explică de ce legea impune şi unele condiţii de pregătire profesională de specialitate celor ce îndeplinesc funcţii de control, precum aceea de a fi contabil autorizat sau expert contabil (Art. 154 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată: „Cel puţin unul dintre ei trebuie să fie contabil autorizat în condiţiile legii sau expert contabil.“). În angrenajul funcţional al societăţii, în cadrul actului de control, cenzorii trebuie să acţioneze pentru respectarea legii, a statutului şi deciziilor adunării generale, legea fixånd două direcţii principale ale activităţii de control ce trebuie desfăşurate de cenzori.

Supravegherea gestiunii

O primă direcţie o reprezintă supravegherea gestiunii sociale şi are ca obiect întreaga activitate a societăţii. Cu prioritate, în cadrul acestei supravegheri, se verifică dacă bilanţul şi contul de profit şi pierderi sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, măsura în care registrele societăţii sunt regulat ţinute, modul în care s-a procedat la evaluarea patrimoniului cu prilejul inventarului anual.

Supravegherea trebuie astfel făcută, încåt să asigure posibilitatea unei informări complete şi clare a acţionarilor în adunarea generală asupra tuturor operaţiunilor sociale. În acest scop, legea societăţilor comerciale îi obligă pe cenzori să întocmească un raport asupra exerciţiului financiar, care va cuprinde opiniile lor privind sinceritatea, regularitatea şi certificarea rapoartelor prezentate de administratorii societăţii, observaţiile şi propunerile cu privire la bilanţ şi la repartizarea beneficiilor, rezervele pe care le au referitoare la documentele prezentate adunării generale. Acest raport (sau cel întocmit de auditorii financiari, aspect asupra cărora vom reveni ulterior) este obligatoriu, legea dispunånd că adunarea generală nu va putea aproba bilanţul şi contul de profit şi pierderi dacă acestea nu sunt însoţite de raportul cenzorilor (art. 158 din legea amintită).

Controlul contabil

A doua direcţie principală a activităţii desfăşurate de cenzori o reprezintă controlul contabil. Obiectul său este de a stabili dacă există concordanţă deplină între conţinutul scriptelor contabile şi realitate şi în ce măsură activitatea socială se reflectă în aceste documente. În acest scop, legea dispune că cenzorii sunt obligaţi să facă în fiecare lună şi pe neaşteptate inspecţii casei şi să verifice existenţa titlurilor sau valorilor care sunt proprietatea societăţii sau care au fost primite în gaj, cauţiune ori depozit, să constate depunerea regulată a garanţiei din partea administratorilor, să vegheze ca dispoziţiile legii, ale contractului de societate sau/şi ale statutului să fie îndeplinite de administratori şi lichidatori, să cerceteze sesizările acţionarilor.

De asemenea, cenzorii au datoria să aducă la cunoştinţa administratorilor neregulile în administraţie şi încălcările dispoziţiilor legale şi statutare pe care le constată, iar în cazurile mai importante, la cunoştinţa adunării generale (art. 158 alin. 5).

În afara acestor obligaţii, cenzorii sunt însărcinaţi de lege să convoace adunarea generală ordinară sau extraordinară cånd nu a fost convocată de administratori, să ia parte la toate adunările ordinare şi extraordinare, precum şi să ceară să se insereze în ordinea de zi toate propunerile pe care le vor crede necesare (art. 158 alin. 4 lit. c din Legea nr. 31/1990).

Drepturi
În îndeplinirea sarcinilor, cenzorii au dreptul să cerceteze întreaga corespondenţă, registrele şi toate documentele financiar-contabile ale societăţii. Sunt îndreptăţiţi să participe la şedinţele consiliului de administraţie (fără drept de vot) şi să ia la cunoştinţă toate modificările de statut pe care administraţia le propune, fără însă a avea dreptul să se pronunţe cu privire la oportunitatea modificării. Pot efectua verificări la toate compartimentele societăţii şi chiar la terţi, dar numai cu privire la operaţiunile ce au legătură cu societatea.

INTERDICŢII
Datele referitoare la operaţiunile comerciale ale firmei, cunoscute de cenzori cu prilejul controlului, nu pot fi comunicate acţionarilor în particular sau terţilor. Mai mult, cenzorii nu se pot amesteca în administraţia societăţii.