Atunci când se confruntă cu fraude, indiferent de amploarea lor, companiile din România evită să recurgă la ajutorul Poliției, motivând prin durata lungă a anchetelor și prin teama de a nu-și prejudicia imaginea. Tot mai multe firme aleg, în schimb, să-și rezolve acest tip de probleme recurgând la agențiile de detectivi.
Este doar un semn că vremurile în care detectivii particulari își câștigau traiul doar de pe urma cazurilor de presupus adulter sau de trădări în sânul familiei, cu priză la public, au trecut de mult.
Una dintre cauzele pentru care, în ultimii trei ani, cazurile de investigații economice au luat, treptat, din felia anchetelor conjugale, este și rentabilitatea primelor. În condițiile în care majoritatea agențiilor practică tarifarea în funcție de perioada alocată investigației, soluționarea unui caz de fraudă economică poate dura peste o lună (de altfel, sunt și cazuri în care acestea se prelungesc pe mai mulți ani), în timp ce un caz de infidelitate poate fi rezolvat în câteva ore, maximum câteva zile.
Cu alte cuvinte, sunt cazuri de investigare a fraudelor economice care pot aduce agenției de detectivi peste 20.000 de euro. Adesea, poate fi vorba chiar de sume mai mari: potrivit reprezentanților Asociației Naționale a Detectivilor din România (ANDR), există dosare de investigații complexe la finalul cărora agenții primesc prime de succes de circa 10% din valoarea bunurilor recuperate sau a câștigurilor clientului de pe urma anchetei.
Un caz aparte, dar care nu mai reprezintă o raritate, este cel în care, după o colaborare de durată cu o agenție de detectivi, companiile decid să permanentizeze această relație, prin parteneriate în care anchetatorii sunt angajați sub acoperire în departamentele cele mai vulnerabile la fraudă (financiar, producție, distribuție).
Investigațiile economice bat trădările în dragoste
Potrivit estimărilor unuia dintre detectivii contactați, 95% dintre clienți sunt acum persoane juridice. Altul spune că, în continuare, jumătate dintre clienți sunt, totuși, persoane fizice, altul – că ponderea acestora din total nu depășește 20%. Așadar, cifrele avansate de agențiile de investigații nu pot fi valabile la nivelul întregii piețe: ținând cont de numărul destul de mare de detectivi licențiați din țară și de maturizarea pieței din ultimii ani (datorată, parțial, legii privind exercitarea acestei profesii, dar și complexității crescute a cazurilor abordate), atât agențiile, cât și clienții au început să se rafineze și să abordeze problema nișat.
Potrivit „bârfelor“ din piață, acum cazurile de trădări conjugale le revin, în mare, polițiștilor care, după pensionare, au rămas în activitate licențiindu-se ca detectivi, iar cazurile de fraude economice, foștilor angajați din structurile SRI și SIE, specialiștilor în recuperări de creanțe și, poate surprinător, foștilor ziariști de investigații, care au ales să se reprofileze.
Studiu de caz
Reprezentanții uneia dintre cele mai cunoscute firme de profil din țară, Detectiv Art, povestesc cum arată, în mare, o investigație de fraudă: „Am fost contactați de o firmă care se ocupa cu producerea, distribuția și vânzarea unor bunuri de larg consum, care aflase că în diverse magazine din țară erau comercializate produse sub același nume și siglă ca ale sale, dar mult mai ieftine și de calitate mai slabă.
Am mers din aproape în aproape, ne-am erijat în posibili clienți pentru a depista cât mai multe din punctele de desfacere ale acestor mărfuri, am început să legăm amiciții cu patronii și vânzătorii acestor magazine pentru a obține mai multe informații despre zonele de unde ajungeau aceste bunuri. Am aflat astfel, și pe baza filajelor, mai multe adrese de depozite din București și alte localități mai mici.
După o serie de investigații, am constatat că în aceste acțiuni erau implicate 11 persoane, fiecare cu atribuții clare: unul făcea rost de facturi false; alții își făcuseră în propriile locuințe veritabile depozite de ambalaje; alții transportau marfa la magazine; un altul priceput la vânzări găsea noi clienți și menținea relația cu cei vechi; iar alții făceau produsele într-o clădire cu gard înalt care funcționa ca o mică făbricuță. Am prezentat companiei-client rezultatele anchetei, însă, așa cum se întâmplă adesea în această meserie, nu știm care au fost urmările și cum au utilizat informațiile“.
450 de societăți și cabinete individuale de detectivi particulari sunt licențiate în România
66 dintre ele (aproximativ 15% din total) au fost înființate în 2010. Potrivit unei estimări de anul trecut a ANDR, cifra de afaceri cumulată a acestora este de circa 20 de milioane de euro
Pentru investigațiile economice complexe se practică tarife globale, foarte diferite de la caz la caz. Sumele avansate pot fi de ordinul sutelor de mii de euro. Valentin Ciucă, expert şi istoric de artă.
Ce servicii oferă detectivii particulari
1. Date privind solvabilitatea sau seriozitatea unui potențial partener de business
Dacă e vorba de o persoană fizică, se poate verifica trecutul profesional al acesteia (eventualele antecedente de delapidare a fondurilor firmelor la care a mai lucrat sau luarea unor decizii de business care au dus la pierderi sau falimente), dar și cel personal (starea de sănătate, eventualele vicii). Dacă viitorul partener este o firmă, vor fi cercetate bonitatea acesteia, activele, eventualele cesiuni fictive, istoricul creditelor contractate, orice tip de fraude în care compania a fost implicată.
2. Date despre concurență
Detectivii se pot ocupa de monitorizarea concurenței – sistemul de organizare a vânzărilor, numărul de comenzi livrat pe o anumită perioadă, dotările tehnice, calitatea, prețurile de producție și de vânzare a produselor sau serviciilor livrate de concurență, comportamentul angajaților concurenței față de clienți, chiar și nemulțumirile salariaților față de angajator.
3. Date privind comportamentul actualilor sau potențialilor angajați
Verificarea fidelității angajaților și a respectării de către aceștia a clauzelor de confidențialitate și de neconcurență, sustragerea de bunuri aparținând companiei, comportamentul privat al angajatului care ar putea prejudicia interesele și imaginea publică a angajatorului, corectitudinea sa în raport cu sarcinile de serviciu.
O investigație poate dura trei ani
(Tudor P., specialist investigații, administratorul forumului spyology.ro)
Pe plaja investigațiilor economice procentul este de 20% persoane fizice și 80% persoane juridice sau alte organizații. Acest procent nu este însă neapărat relevant: în spatele unei pesoane fizice poate fi orice entitate sau companie locală sau intenațională, care dorește să-și păstreze anonimatul. Ca prestatoare de servicii, o agenție de investigații nu are cunoștință în mod oficial de aceste chestiuni adiacente.
Cauze
Diversitatea cauzelor este relativ mare, uneori chiar surprinzătoare pentru însăși agenția de investigații. Însă cea mai mare parte a activității unei agenții se axează pe verificarea partenerilor de viață (investigații matrimoniale) sau a partenerilor de afaceri, a bonității unei companii, verificări prealabile sau în curs ale angajaților unei companii, persoane dispărute, identificarea bunurilor care pot fi supuse executării judecătorești, identificarea locației martorilor într-un proces penal sau civil.
Durată
Este dificil de înaintat un termen mediu, minim sau maxim de realizare a unei investigații economice. Personal, în România am prestat servicii doar pentru companii străine. Am efectuat o asemenea investigație pe parcursul a trei ani de zile. Atunci când informațiile au o valoare deosebită și se referă la fapte din trecut, în general nu există termen de execuție. Dacă informațiile servesc unui scop din viitor, atunci termenul limită este hotărâtor și decisiv în ceea ce privește cheltuielile avansate, tehnica operativă și resursele umane implicate.
Metodă și pericole
Atunci când o companie transnațională sau străină solicită informații confidențiale sensibile, aplică principiul compartimentării: pentru o anumită categorie de informații va apela la o anumită agenție de investigații, iar pentru alte categorii, la o altă agenție. În acest fel puzzle-ul nu va putea fi completat decât de beneficiarul final al informațiilor.
Ca o paranteză vă pot expune unul dintre pericolele la care se supune o agenție de investigații, indiferent de naționalitate. Niciodată nu se poate cunoaște cu certitudine beneficiarul final al informațiilor. Agenția ia la cunoștință doar de persoana care încheie contractul de prestări servicii. Îmi amintesc de un caz din trecut, în care clientul a solicitat rapoarte de filaj și identificarea persoanelor cu care ținta ia contact pe parcursul a trei luni de zile. La prima vedere totul se încadra în profilul clasic al soției geloase și soțului adulterin. În scurt timp însă agenții operativi au constatat că ținta era ofițer al unui serviciu de informații autohton, moment în care au stopat investigațiile și au reziliat contractul de prestări servicii. Un alt pericol este reprezentat de posibilitatea ca în spatele persoanei care solicită serviciile investigative să se afle un serviciu de informații ostil sau altă entitate ostilă intereselor naționale. Acțiunile de acest gen sunt extrem de elaborate și poartă denumirea de lucru sub steag străin.