Ultimul model scos în prim-plan este cel polonez. Singura economie europeană care nu a cunoscut în ultimii ani scădere economică s-a bazat pe o arhitectură construită în jurul pieței bursiere.
Rezultatul: o economie sănătoasă, care furnizează cu consecvență creșterea PIB, și o piață bursieră care se numără printre liderii globali prin prisma numărului de societăți nou-listate, un hub financiar al Europei de Est. Frumusețea adoptării unui model vine din simplitatea aparentă. Vedem ce au făcut ei bine, copiem, adaptăm și gata. Dar oare sunt lucrurile atât de simple? Să vedem cifrele.
Creșterea PIB-ului românesc în primul trimestru a fost de 0,6%, iar cel al Poloniei, de 1% față de trimestrul precedent (față de T1 2010 creșterea a fost de 1,6%, respectiv 4,4%). Aprecierea bursei românești în 2011 este de circa 9%, pe când cea a pieței poloneze de 4,5%. Cu alte cuvinte, cei care au investit pe piața românească au fost mai bine „recompensați“, deși economia continuă seria evoluțiilor modeste. V-ați aștepta ca acest lucru să aibă urmări practice?
Nici vorbă. România are 30-40 de mii de conturi de investiții active în ultimul an (cu minimum o tranzacție de cumpărare), în timp ce Polonia are 1,4 milioane conturi active. În România, investiția bursieră reprezintă o cotă marginală a pieței de investiții. În Polonia, la cea mai importantă ofertă inițială de anul trecut, compania de asigurări PZU, existau 250.000 de polonezi printre cumpărători. De unde această discrepanță față de o țară care, cel puțin teoretic, ar permite o comparație fundamentată cu România, ținând cont de istoria recentă?
Oare doar din lipsa unui model economic adecvat? Ar trebui să ne aducem aminte că în România am avut și alte „oferte“: SAFI, Caritas, FNI etc. Acolo numărul celor care au „investit“ a fost mult mai mare comparabil cu cel al polonezilor. România a avut și o piață imobiliară care a atras, în 2007-2008, extrem de mulți „investitori“ și care, împrumutând bani, au sperat să dea lovitura.
Modelul polonez, sau oricare ar fi el, devine funcțional în momentul în care există o sinergie cu modul în care cetățenii unei țări acționează în plan economic sau chiar cu mentalitatea acestora. Dar România continuă să rămână la nivelul unei culturi profund balcanice. Micul peșcheș obținut ușor este eminamente preferat unui câștig semnificativ, dar într-o perioadă lungă de timp, prin consecvență și efort. Afacerile transparente, de mari dimensiuni, supuse controlului public, nu oferă atractivitate cât timp profitul este asociat cu „inteligența în afaceri“. Schimbarea mentalității este un element fundamental pentru a spera ca diverse modele să devină productive și în spațiul românesc.
Această schimbare nu poate începe decât de sus în jos, de la vârful piramidei societății. Fie că vorbim de legi bine gândite și aplicate, care să inducă fiecărui individ valori economice corecte, fie că vorbim de afaceri de anvergură deschise publicului, care să ofere satisfacție financiară și un model economic de urmat. Cu atât mai importantă ar fi o astfel de schimbare acum, când criza naște oportunitatea alegerii unui nou parcurs economic. Din păcate, acest efort a fost, până acum, doar mimat de elita politică și, în mare masură, de cea economică.
ALIN BRENDEA, director operațiuni Prime Transaction