În lipsa unor resurse suficiente, antreprenorii tind să minimizeze importanţa unui model financiar. Prin comparaţie, managerii marilor companii au o preocupare continuă de a transforma strategia în date financiare şi de a înţelege ce a determinat rezultatele obţinute. Activităţile operaţionale, impactul unor proiecte de investiţii şi al finanţării aferente sunt prezentate la nivel de detaliu într-un model financiar. Beneficiul de a avea un astfel de instrument este considerabil, el permiţând conducerii companiei construcţia unor scenarii alternative, cu impact asupra valorii afacerii.
În paragrafele următoare, sunt sintetizate câteva idei care pot ajuta la dezvoltarea unui model financiar simplu. Exerciţiul de a transpune afacerea în cifre şi de a le actualiza permanent se dovedeşte foarte util şi constructiv în practică. Într-un model financiar, informaţia poate fi prezentată atât la nivel istoric, cât şi la nivel estimativ pentru următorii 3-5 ani. O structură coerentă a modelului prezentat pe mai multe foi de calcul, ne ajută să vizualizăm rapid datele de intrare şi rezultatele obţinute.
Cum ne folosim de indicatorii macro
Pentru previziuni, pot fi utilizati indicatorii macroeconomici relevanţi pentru economia naţională sau sectorul de activitate. Datele publicate de Institutul Naţional de Statistică, Banca Naţională a României sau Comisia Naţională de Prognoză reprezintă câteva surse pentru ratele de dobândă, cursul de schimb, inflaţie, salariul minim sau mediu. Pe baza acestor ipoteze şi a viziunii antreprenorului, pot fi estimate veniturile şi cheltuielile în perioada de previziune. Este utilă detalierea veniturilor şi a cheltuielilor la nivel de ipoteze. Veniturile operaţionale pot fi prezentate de exemplu în funcţie de numărul de produse şi preţurile de vânzare. În ceea ce priveşte cheltuielile operaţionale, acestea pot fi clasificate în funcţie de natura lor – materii prime, cheltuieli cu personalul, chirie, utilităţi, cheltuieli administrative etc.
Pentru perioada de previziune, preţurile pot rămâne la nivel actual sau pot fi ajustate cu inflaţia. Dacă se doreşte o fundamentare mai puternică, pot fi utilizate modele econometrice pentru a izola efectul diverşilor factori înregistraţi în trecut. În ceea ce priveşte cheltuielile, în funcţie de natura lor, acestea pot evolua în linie cu inflaţia, pot avea un ritm de creştere mai rapid (salariile), sau pot fi considerate ca procenajt din veniturile operaţionale. Ipotezele privind capitalul de lucru şi programul investiţional completează capitolul datelor de intrare şi permit un calcul estimativ al situaţiilor financiare previzionate. Identificarea variabilelor cheie permite o comparaţie a performanţei în timp, dar şi la nivel de sector. Nivelul mediu al sectorului pentru indicatori precum marja profitului operaţional, rentabilitatea capitalului investit, durata medie de încasare a creanţelor, precum şi alţi indicatori pot fi calculaţi folosind datele companiilor disponibile pe platformele Capital IQ, Bloomberg sau Reuters. În funcţie de nivelul indicatorilor relevanţi prin comparaţie cu istoricul sau sectorul de activitate, se încearcă găsirea unei interpretări şi a unor modalităţi concrete prin care nivelul lor poate fi îmbunătăţit.
Planuri adaptabile pentru evenimentele-surpriză
Dintre indicatorii urmăriţi, o atenţie deosebită ar trebui acordată evoluţiei profitului economic (diferenţa dintre rentabilitatea reală a capitalului investit şi costul capitalului pe piaţă). Indicatorul este puternic corelat cu crearea de valoare, iar maximizarea acestuia conduce în timp la maximizarea valorii companiei. Odată modelul definitivat, analiza de senzitivitate a celor mai importanţi indicatori ai afacerii devine relevantă. Indicatorii cheie rezultă din analiza datelor de intrare prezentată mai sus şi se referă la identificarea acelor factori la care afacerea este mai expusă – preţurile de vânzare, durata de încasare a creanţelor sau modificarea ratei dobânzii etc. Prin variaţia acestor indicatori, putem observa impactul asupra rezultatelor din scenariul de bază. Legăturile din model realizate între datele de intrare şi rezultate permit răspunsul la o serie de întrebări. De exemplu, ce s-ar întâmpla cu profitabilitatea dacă preţurile ar scădea cu 5%? Cum ar impacta situaţia numerarului acordarea unor discounturi clienţilor pentru plata mai rapidă? Cum s-ar modifica rezultatele operaţionale estimate, dar şi valoarea afacerii, dacă s-ar adopta un plan de investiţii ambiţios?
Unele strategii par la prima vedere geniale, dar cuantificarea lor în model poate demonstra că, din punct de vedere financiar, ele erodează în timp averea acţionarilor. Este important să ne gestionăm afacerea având mereu în minte perspectiva maximizării valorii sale.
Autor: Nicoleta Zaharia, manager, Servicii de Consultanţă pentru Management, PwC România
