principiu. Se pot insa face numeroase comentarii pe marginea incompetentei legiuitorului roman. si daca este ca acesta sa-si asume vreo raspundere, prima din ele ar fi aceea legata de incapacitatea lui de a construi un sistem fiscal care sa reziste mai mult de o luna de zile.
Modificarea si completarea Codului fiscal
Dupa cum se stie, Codul fiscal si Codul de procedura fiscala cuprind prevederi exprese referitoare la perioada minima de aplicabilitate a legii intr-o forma nemodificata. Aceasta perioada minima este de un an.
Art. 4. – (1) Prezentul cod se modifica si se completeaza numai prin lege, promovata, de regula, cu sase luni inainte de data intrarii in vigoare a acesteia.
(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intra in vigoare cu incepere din prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata prin lege.
Art.3 Modificarea si completarea Codului de procedura fiscala
(1) Prezentul cod se modifica si se completeaza numai prin lege, promovata, de regula, cu sase luni inainte de data intrarii in vigoare a acesteia.
(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intra in vigoare cu incepere din prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata prin lege.
Nu trebuie sa fim specialisti in legislatie ca sa intelegem ca orice modificare a unuia din coduri va deveni aplicabila:
– doar daca este aprobata prin lege;
– doar in anul urmator celui in care a fost adoptata legea care aproba aceasta modificare.
Dintre toate actele modificatoare ale Codului fiscal aparute in cursul anului 2004, doua nu au fost aprobate prin lege pe parcursul aceluiasi an. Acestea sunt:
1. Ordonanta de urgenta nr. 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
2. Ordonanta de urgenta nr. 123/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Modificarile introduse de cele doua ordonante de urgenta nu sunt aplicabile pentru anul 2005. Poate ca vor fi aplicabile in 2006, daca au norocul sa fie aprobate prin lege in cursul acestui an. Din acest punct de vedere legea e limpede ca cristalul. Apobarea lor de catre Guvern in decembrie 2004 nu le da decat o aparenta de legalitate din punctul de vedere al aplicabilitatii lor.Restul nu este decat compromis. Compromis intre Guvern si mediul de afaceri sau, extinzand la toate categoriile de contribuabili, un compromis intre Guvern si societatea romaneasca in ansamblul ei.Cele doua ordonante se aplica in fapt si toata lumea pare bucuroasa.Doar ca acum statul vrea sa ia inapoi ceea ce a dat, in buna intelegere a regulii „eu te ajut pe tine, tu ma ajuti pe mine”. Altfel spus, statul merge mai departe cu compromisul. Mult prea departe. Un prim pas a fost facut prin modificarea Codului de procedura fiscala prin OG nr. 20/2005. In mod evident, modificarile aduse de aceasta ordonanta nu pot fi aplicate decat din 2006, cu conditia aprobarii lor prin lege in cursul anului 2005. Una din modificarile cuprinse in ordonanta se refera la rotunjirea la mie a sumelor datorate catre bugetul de stat.Surpriza insa. O surpriza pe care au trait-o din plin toate societatile comerciale in momentul in care si-au completat declaratiile fiscale aferente lunii ianuarie 2005. Toate sumele declarate ca obligatii de plata catre buget erau rotunjite (in plus sau in minus) automat de catre aplicatiile folosite pentru intocmirea lor. Aplicatii puse la dispozitia contribuabililor de catre administratiile financiare. Multi dintre contribuabili au crezut ca aplicatiile sunt gresite. Dupa care au aflat, din diferite surse, ca „asa zice legea”. Legea care este de fapt o ordonanta. Drept pentru care au strecurat printre dinti cateva injuraturi, s-au scarpinat in cap, gandindu-se cum vor reconcilia in contabilitate diferentele generate de aceste rotunjiri, si au mers mai departe.Doar ca, o mai spunem o data: aceasta prevedere nu este aplicabila pentru anul 2005, iar gestul administratiei fiscale de a o impune „de facto” este un abuz in toata regula.
Este loc de si mai multe abuzuri
Ceea ce ne pregateste statul in legatura cu modificarea Codului fiscal este pasul urmator celui facut deja in legatura cu Codul de procedura fiscala. Primul pas a fost, dupa cum se vede treaba, un experiment reusit. Prea putini au sesizat, prea putini au reactionat.Modificarile Codului fiscal propuse de catre Guvern aduc atingere in special intereselor contribuabililor persoane fizice. Adica tocmai acelora care nu reusesc, de regula, sa apuce sa-si sustina cauza si drepturile.In consecinta, este de asteptat, luand in considerare istoria recenta, ca mediul de afaceri sa-si bage capul intre umeri si sa para ca nu vede ceea ce se intampla in jur. Ca doar au obtinut cota de 16%, plus alte cateva avantaje aduse de modificarile recente ale Codului de procedura fiscala. Ca nu le-au obtinut legal? Ii pasa cuiva cu adevarat? Din cate se pare, suntem in situatia de a ne reaminti o veche regula in afaceri: „scopul scuza mijloacele”. Ceea ce ne indreptateste sa tragem concluzia ca in tot acest timp nu am vorbit de lege, ci de afaceri. Ceea ce legiuitorul roman face in acest moment este o afacere cu o miza uriasa. Ce-ar fi sa-i aducem aminte ca datoria lui este de a face si de a respecta legile? Afacerile sunt treaba altora.
Parerea specialistului
Ordonanta nr. 20/2005 de modificare a Codului de procedura fiscala introduce cateva masuri avantajoase pentru contribuabili :
– au fost eliminate dispozitiile referitoare la suspendarea certificatului de inregistrare fiscala pentru cei care timp de 12 luni nu au efectuat plati catre bugete sau nu au depus situatii financiare sau declaratii fiscale;
– prin modificarea art. 110, s-a dat posibilitatea debitorului sa stinga acele datorii fiscale pe care el insusi le considera necesare fara a i se mai impune limite sau restrictii.
S-au introdus insa, si o serie de restrictii suplimentare in domeniul productiei si comercializarii de produse accizabile.Cu toate acestea insa ramane adevarul juridic: toate aceste modificari nu pot intra in vigoare decat, in cel mai fericit caz, incepand cu data 01.01.2006 (daca ordonanta va fi aprobata prin lege in cursul anului 2005), astfel cum dispune art. 3 din Codul de procedura fiscala. Desigur ca in acest caz se pune problema conflictului dintre art. 3 din Codul de procedura si art. II din OG nr. 20/2005, care dispune ca „Prezenta ordonanta (nn. OG nr. 20/2005) intra in vigoare la trei zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.”. Intrebarea care se pune este daca poate art II din OG nr. 20/2005 sa fie considerata o norma derogatorie de la art. 3 din Codul de procedura fiscala? Raspunsul este negativ, deoarece se opune art. 59 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa, care dispune ca „Pentru instituirea unei norme derogatorii se va folosi formula „prin derogare de la…”, urmata de mentionarea reglementarii de la care se deroga. Derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel putin egal cu cel al reglementarii de baza”. Nici una din aceste conditii nu este indeplinita, numai si din simplu fapt ca ordonanta de guvern este un act normativ cu putere inferioara unui Cod.In aceste conditii, este evident ca oricine are interes poate sustine inaplicabilitatea OG nr. 20/2005.In alta ordine de idei, nu putem sa nu remarcam faptul ca modificarea nelegala a Codului de procedura fiscala vine pe fondul unor proiectate si anuntate modificari ale Codului fiscal in domeniul impozitului pe dobanzi, ceea ce ne face sa consideram ca OG nr. 20/2005 nu este decat inceputul si totodata temeiul si justificarea unei practici nelegale.Ramane totusi sa vedem daca legiuitorul roman si-a reluat proastele obiceiuri sau OG nr. 20/2005 este doar un accident care va fi rectificat prin respingerea acesteia de catre Parlament.
rStefan Vlad, jurist, Intelligent Business Consulting
