Aș dori să vă spun o poveste despre un copil dintr-un mic oraș. Nu-i cunosc numele, dar îi știu povestea. Trăiește într-un mic sat din sudul Somaliei. Satul se află în apropiere de Mogadishu. Seceta aduce satul la sărăcie și la limita foamei. Cum nu rămâne nimic pentru băiat în acel sat, acesta pleacă în marele oraș, în acest caz Mogadishu, capitala Somaliei. Când ajunge acolo, nu găsește nici o oportunitate, niciun loc de muncă, nicio cale de a continua. Ajunge să trăiască într-un cort la periferia capitalei. Trece poate un an, nimic. Într-o zi, un domn se apropie de el și îl invită la prânz. apoi la cină, apoi la micul dejun. Întâlnește acest grup dinamic de oameni, care-i ușurează situația. I se dau niște bani pentru a-și cumpăra haine noi, sau pentru a-i trimite familiei. I se prezintă o tânără fată. Ulterior se căsătoresc. Începe o nouă viață. Acum are un scop în viață.
Într-o zi frumoasă din Mogadishu, sub un cer azuriu, o bombă explodează. Acel copil de la sat cu mari vise la oraș era atentatorul sinucigaș, iar grupul dinamic de oameni era al Shabaab, o organizație teroristă legată de al-Qaida.
<iframe src="https://embed.ted.com/talks/lang/ro/mohamed_ali_the_link_between_unemployment_and_terrorism.html" width="640" height="360" frameborder="0" scrolling="no" webkitAllowFullScreen mozallowfullscreen allowFullScreen></iframe>
Cum se face că un copil de la sat, care-și caută un rost la oraș, sfârșește prin a se sinucide ? Era în așteptare. Aștepta o oportunitate, aștepta să-și înceapă viitorul, aștepta o cale de a merge mai departe, acesta a fost prima șansă care a apărut. Asta l-a scos prima dată din ceea ce se numește așteptare.
Iar povestea lui se repetă în centrele urbane din toată lumea. E povestea tinerilor urbani fără serviciu, privați de drepturi, care declanșează revolte în Johannesburg, în Londra, care caută altceva în afară de așteptare. Pentru tineri, promisiunea marelui oraș, visul marelui oraș este șansa unui serviciu, șansa bogăției, dar tinerii nu beneficiează egal de prosperitatea orașelor lor. De cele mai multe ori, tinerii sunt cei cu rata cea mai mare de șomaj. În 2030, trei orășeni din cinci vor avea sub 18 ani. Dacă nu includem tinerii în progresul orașelor noastre, dacă nu le oferim oportunități, povestea așteptării și a porții de scăpare către terorism, violență, va fi povestea orașelor în versiunea 2.0. În orașul meu natal, Mogadishu, 70% din tineri sunt fără serviciu. 70% nu muncesc, nu merg la școală. În mare, nu fac nimic.
