Jurnalistul spune că pactul este unul anti-PSD, iar valoarea lui este una electorală, o capcană soft în care candidatul Iohannis a atras cele patru partide.
„Pactul semnat de patru partide cu președintele este în realitate unul anti-PSD. Sună bine, dar el este destul de inutil, pentru că cele patru partide erau oricum anti-PSD. Valoarea lui este una electorală, o capcană soft în care candidatul Iohannis a atras cele patru partide și pe care acestea nu aveau cum să o evite.
Putea fi altceva acest pact? Eu cred că da, dar pentru asta Președintele Iohannis ar fi trebuit să negocieze și cu cele patru partide (fiecare dintre ele a avut cereri specifice și rezonabile, de la „Fără Penali” și până la „Referendumul cu 300″) dar și cu PSD, plecarea acestui partid de la guvernare.
O negociere de succes începe cu identificarea plafoanelor pe care le poate accepta cel cu care negociezi, urmată de o cedare treptată și reciprocă până la plafoanele respective.
Singura soluție pe care toate părțile o puteau accepta, era un guvern interimar, independent (fără susținere parlamentară) cu mandat limitat și explicit (inclusiv pentru o restructurare bugetară pe care nimeni nu vrea să și-o asume), de îndeplinit pe o perioadă scurtă (opt luni) la capătul căreia ar fi urmat să demisioneze, undeva în februarie, continuând apoi să administreze ca interimar (fără posibilitatea de legiferare prin ordonanțe).
Printr-un acord al tuturor forțelor politice, președintele putea astfel obține ceva ce toți cred că e imposibil – dizolvarea parlamentului în luna aprilie 2020, urmărind în primul rând scurtarea crizei politice cu 6-7 luni, și organizarea alegerilor generale concomitent cu localele din 2020.
Dacă Președintele Iohannis ar fi avut o astfel de viziune ca mediator, candidatul Iohannis n-ar mai fi putut avea contracandidat la alegerile din 2019. Soluții există întotdeauna, în așteptarea unor oameni care să le găsească,” a spus Moise Guran.
