A fost mai întâi un zvon. Dar unul venit prin Financial Times, deci un zvon pe care nu poți să îl ignori… Zicea că, în caz de Grexit, Banca Centrală Europeană va finanța sucursalele românești ale celor patru banci cu capital grecesc din țara noastră. Este genul de înțelegere pe care Isărescu o negociază cu succes. La criza din 2009, de exemplu, BCE era pregătită să ajute BNR cu 5 miliarde de euro. Problema negocierilor făcute de Isărescu este că ele au întotdeauna un preț. Problema noastră, a celorlalți români nebancheri, este că Isărescu își păzește cu prioritate felia lui – sistemul bancar. Ceea ce, uneori, poate afecta felia noastră, scrie Moise Guran pe blogul său.
În 2009, prețul plătit pentru garanția BCE, dar și pentru acordul cu FMI a fost retragerea organizată a unor capitaluri bancare din România. Au avut legătură acele garanții și un softlanding bancar, pană la urmă reușit, cu politicile bugetare catastrofale duse de guvernele Tăriceanu și Boc în 2008, 2009 și 2010? Eu suspectez că da, dar aceste întrebări își vor găsi răspunsuri abia peste ani, iar eu aștept cu răbdare momentul în care Isărescu se va pensiona și va accepta să răspundă, pentru istorie și ca să nu murim proști, noi ceilalți români nebancheri. Bun. Dar să revenim la acel zvon, apărut în FT în aceeași zi în care apare o rezolvare și pentru criza grecească și în care apar probleme pentru Codul Fiscal din România. Două zile mai devreme, după Ecofin, ministrul român de Finanțe, Eugen Teodorovici (uitați-vă ce atitudine defensivă are în poza asta cu Domborvskis) a pus pe facebook un mesaj suficient de neclar încât să poată fi interpretat oricum. Zice: Principala concluzie a întrevederilor de astăzi: Acordul României cu FMI și CE continuă! De unde presa noastră a înțeles că, gata domle, Comisia și-a dat acordul pentru Codul Fiscal.