De vreo câteva săptămâni, lui Isărescu i-a căşunat cu Legea Dării în Plată, de acord cu el, e un proiect populist care nu urmăreşte dreptul unui amărât de a rămâne fără casă, ci vrea să salveze câţiva rechini imobiliari, al căror liberalism (genetic, dacă-i întrebi) se opreşte la seriozitatea rambursării unor credite. Adică niște golani. Pare că şi la această apocaliptică declarație, Isărescu tot la legea asta s-a gândit, o lege care, în condiţii normale, nu prea are cum să treacă de Curtea Constituţională. Cel puţin nu partea în care legea modifică retroactiv contractul de ipotecă, scrie Moise Guran pe blogul său.
Isărescu a mai avut un astfel de episod de… să-i spunem ultra-activitate în spaţiul public, astă vară, când cu noul Cod Fiscal. Și l-a avut degeaba, căci Codul Fiscal tot a intrat în vigoare, politicienii păcălind în toamnă promisiunile de peste vară. Acum, Isărescu ne spune că nu a mai văzut pericole de acest fel la adresa stabilităţii economice… în ceea ce pare a fi un avertisment general transmis clasei politice.
Prim-ministrul Dacian Cioloş, care era în sală la momentul declaraţiei guvernatorului BNR, pare a fi recepţionat corect mesajul… spre deosebire de toţi ceilalţi. Nu legea dării în plată este marea ameninţare la adresa stabilităţii economice, ba, dacă îmi daţi voie să observ cu un oarecare cinism, legea dării în plată ameninţă doar să echilibreze brutal unele lucruri. Ea amenință creditul, poate şi unele bănci, dar, la nivel economic, efectul imediat al acestei legi fi o frânare a vitezei de circulație a banilor, hai poate și o recesiune în construcţii. Sau poate doar o creștere a dobânzilor, în locul celorlalte. Da, dar asta abia ar mai echilibra din euforia de consum şi evidenta supraîncălzire economică în care România s-a aruncat deja, părând că nu a înţeles nimic din precedenta criză financiară. Ceea ce ne aduce în mod inevitabil la atitudinea mioritică a guvernatorului BNR căci, credeți-mă, în 2008 era mult mai speriat decât acum. Poate doar a îmbătrânit și nu-și mai amintește.