Chisinaul traverseaza o perioada nefasta, poate cea mai grea din ultimii ani. Principalii creditori externi se retrag in fata incapatanarii parlamentarilor moldoveni de a aplica reformele unui guvern nu prea ferm. Doar Romania pare sa intinda o mana fratelui moldovean. Dar aceasta doar la modul diplomatic, prin sustinerea in procesul de integrare europeana. Cele doua tari au parafat tratatul de cooperare reciproca, prin care declara ca vor desfasura un asa-zis „parteneriat privilegiat”. Altfel spus, fiecare aflandu-se cu cate un picior in groapa sapata, cu uneltele FMI si ale Bancii Mondiale, de catre tranzitia la economia de piata, cele doua tari vecine incearca, umar la umar si sontac-sontac, sa se mentina pe o linie de plutire. Dificil lucru, mai ales cu un sac de datorii grele in spate.
Sfarsitul lui 1999 a prins Moldova in euforia „rambursarii anului”. Cei 200 de milioane de dolari achitati in contul datoriei externe au adus lauri guvernului. Acelasi guvern care flutura steagul bunei intelegeri cu reprezentantii forurilor financiare internationale si afisa o poza extrem de sigura in legatura cu achitarea varfului de plata a datoriei externe din acest an, de 90 de milioane de dolari. Dupa indelungi sfortari, Chisinaul a reusit sa moseasca Legea bugetului pe 2000, ce trebuia sa fericeasca atat FMI-ul, cat si poporul care trebuia pregatit pentru alegerile prezidentiale din decembrie. Una dintre principalele surse de venituri, in afara creditelor externe, venea din privatizarea combinatelor de vin si tutun, scoaterea pe piata a celei de-a doua licente de telefonie mobila si privatizarea Moldtelecom si a sectorului energetic. FMI si-a umflat pieptul, si-a suierat catre Chisinau: daca nu vindeti alcoolul si tutunul, nu pupati transa de 35 de milioane de dolari. Guvernul a zis da, Parlamentul a zis ba, FMI a zis pa!
Chisinaul nu pare prea afectat de decizia fondului monetar, urmata la cateva ore de decizia Bancii Mondiale, de a intrerupe derularea proiectului SAC si de a pierde alte 20 de milioane de dolari. Premierul Dumitru Braghis a declarat ca Moldova isi ia adio, cu aceasta ocazie, de la credite externe de peste 60 de milioane de dolari – o treime din cheltuielile prinse in buget ramanand astfel fara acoperire. Dar acesta nu pare sa fie un motiv de panica pentru o tara obisnuita sa vada facute bagajele organismelor financiare internationale si apoi din nou desfacute, caci, asa cum spun analistii economici, „se vor intoarce cu totii, s-au intors pana acum de doua ori si nu vad motive pentru care sa nu o faca a treia oara”.
Alegerile prezidentiale preseaza economia
Pozitia FMI pare sa intareasca credinta Chisinaului ca Fondul spune si tot el uita, iarta si o ia de la capat. Atat Banca Mondiala, cat si FMI au anuntat ca la inceputul lunii iunie ar putea fi reluate negocierile pentru finantarea programului de combatere a saraciei. Aceasta, evident, numai daca Parlamentul consimte vanzarea disputatelor combinate de alcool si tutun. Deci, ne-am intors de unde am plecat.
Un nou blocaj al privatizarii pus la cale de comunisti ar readuce pe tapet lipsa fondurilor pentru plata datoriei externe si intrarea in incapacitate de plata. Data la inceput ca nerealista, teza apelarii la rezervele valutare ale Bancii Nationale a Moldovei pare sa fie din ce in ce mai puternic sprijinita de puterea de la Chisinau. Guvernatorul BNM nu exclude posibilitatea acordarii unui nou imprumut Guvernului, sustinand, impotriva tuturor regulilor logice ale unei economii de piata, ca aceasta diminuare a rezervelor valutare nu va pune la lucru tiparnita si nici nu va afecta indicele inflatiei. Greu de crezut ca acest lucru poate fi evitat intr-o Moldova in care intarzierile la plata pensiilor si salariilor se numara cu lunile si in care lipsa creditelor externe lasa fara acoperire o treime din cheltuielile bugetare. Presiunile Presedintiei se vor face simtite. Intr-un an cu miza electorala pentru Petru Lucinschi, acesta nu va sta cu mainile in san vazandu-si electoratul mort de foame dupa lunile de asteptare a pensiilor si salariilor. Pentru a impaca aripa comunistilor, este la fel de posibil ca disputatele combinate de alcool si tutun sa fie cedate, intr-o masura mai mare sau mai mica, – asa cum umbla zvonurile – rusilor, in contul datoriilor pentru gaze, sau se poate gasi o formula ca retelele energetice sa isi afle, prin privatizare, stapan la Moscova. Este clar ca posibilitati de a cadea la pace exista, iar FMI nu va da bir cu fugitii definitiv. Cert este doar ca solutiile nu sunt cele patetic rostite de prim-ministrul Braghis, care miza in discursul sau pe reducerea cheltuielilor bugetare si eficientizarea activitatii agentilor economici.    

Anatol Stati – om de afaceri,
presedintele Ascom Grup
„Cele 35 de milioane (prima transa) din acordul cu FMI reprezinta o sansa pentru Moldova de a primi o gura de aer in rezolvarea problemelor economice interne. Dar nu aceasta este solutia definitiva in relansarea economica. Eu sunt de parere ca prin fortele proprii trebuie sa reusim sa relansam economia nationala. Solutiile interne sunt dificile, dar trebuie cautate. In Moldova, lucrurile stau prost: nici agricultura, nici industria nu mai fac fata pe piata. Piata noastra era fostul imperiu sovietic: ceea ce se comanda – aceea se producea in fiecare dintre republici. Economia mergea cum mergea. Nimeni nu a investit in tehnologii noi, intr-o economie care sa aduca rezultate bune. Acum, vrem, nu vrem, fara atragerea unor investitii straine nimic nu se poate misca. Una dintre cele mai mari pierderi ale bugetului este generata de relatia cu Transnistria, deoarece importurile frauduloase, contrabanda cu fel de fel de produse, au ca punct de sustinere aceasta autodeclarata republica. Unii analisti apreciaza ca pierderile cauzate anual bugetului Moldovei depasesc 100 milioane de dolari.”

Ilie Timofte – director general al Directiei de Politica Energetica din Ministerul Industriei
„Neintelegerile dintre Conel si Moldova s-au produs si din cauza dezordinii din economia moldovenesca si din institutiile republicii. In acelasi timp, o alta cauza sunt agentii economici care nu s-au deprins inca sa desfasoare o activitate corecta. Pana in 1995, Tirex-Petrol detinea monopolul in privinta importului, distribuirii si consumului de produse petroliere. Acum au aparut agenti economici care dispun de anumite surse financiare destul de marisoare ce le-ar permite sa achite la timp datoriile, dar nu o fac. Ne-am obisnuit cu metodele centralizate de administratie, drept pentru care multi spun „lasa statul sa se descurce!” Economia de piata este lipsita de sentimente, este dura, nu permite acordarea de subventii, or, Tirex a fost fortat de stat sa subventioneze diverse activitati, cum ar fi cele din agricultura. Dar banii din subventii nu s-au mai intors de la Stat la Tirex. Ani de-a randul am avut alocari bugetare la investitii; anul asta insa, la investitii de capital alocarile sunt nule. Tot venitul tarii se duce pe plata salariilor. Acum avem nevoie de o amanare de cinci ani a rambursarii datoriilor, care se ridica la 1,3 miliarde dolari. Timp in care sa reusim sa relansam economia.”

Vlad Bercu – ziarist,
redactor-sef la Observatorul Economic
„Ce inseamna o pierdere a acordului cu FMI? Nu vin banii de la FMI. Dar vad ca leul moldovenesc nu are, deocamdata, nici o reactie. Si in 1997 FMI a stopat finantarea pentru 18 luni si nu s-a intamplat nimic, in afara faptului ca s-a redus deficitul bugetar. Leul s-a tinut bine. De ce anume? Moldova este o tara cu economie mica, influentata in proportie de peste 50 la suta de economia din Rusia si de crizele din aceasta federatie. Pentru noi e mai grav daca in Rusia are loc o prabusire a economiei, decat daca FMI retrage finantarea Moldovei. Datele privind economia subterana sunt contradictorii. Ex-premierul Sturza spunea ca s-ar ridica la 20-30% din PIB. Datele Centrului de Investigatii si Reforme vorbesc de 50-60%. Cred ca sunt reale: aproape toate societatile comerciale tin contabilitate dubla, multi bani circula pe piata fara o evidenta. Privatizarea combinatelor de vinuri si tutun nu a fost dorita, pentru ca sunt considerate intreprinderi viabile, aducatoare de venituri la buget, asupra carora statul nu vrea sa piarda controlul.”r
r
Moldova trebuie sa plateasca anul acesta datorii externe in valoare de 80 de milioane de dolari, dintre care 20 de milioane sunt datorii ale Bancii Nationale, iar restul, datorii ale Guvernului. Principala sursa de acoperire a acestor datorii pare sa fie, potrivit premierului Moldovei, Dumitru Braghis, privatizarea unor mari societati comerciale. r
Principalii trei posibili cumparatori ai CET-urilor moldovenesti sunt: Union Fenosa (Spania), AES (SUA) si un consortiu format din Exxon (SUA) si Enel Power (Italia). Luna aceasta, comisia de licitatie are de analizat inca sapte cereri de cumparare a CET-urilor si inca cinci cereri de participare la privatizarea retelelor de distributie a energiei electrice. r
Compania de telecomunicatii Moldtelecom face obiectul unui alt dosar de privatizare, unul dintre potentialii cumparatori fiind compania greceasca OTE. r
Societatea Tirex Petrol ocupa si ea un loc important in planurile de privatizare, fiind in atentia mai multor investitori, intre care Union Fenosa si un consortiu de firme romanesti din care facea parte si SNP Petrom. r
In fine, motivul discordiei intre Parlamentul si Guvernul de la Chisinau si al retragerii grabite a FMI este planul de privatizare a celor sase combinate de fermentare a tutunului, a combinatului de tigari de la Chisinau, a combinatelor de vinuri si coniacuri Vismos, Struguras, Aroma, precum si a doua intreprinderi de vinificatie.r