STATISTICI Cam 40% dintre taxele contribuabililor mici și mijlocii provin din București și Ilfov, în timp ce moldovenii, oltenii, muntenii și dobrogenii, pe de o parte, respectiv ardelenii, bănățenii și cei din Maramureș, pe de alta, contribuie doar cu câte 30% din suma totală.
Sumele adunate de ANAF sub formă de taxe, impozite și accize și raportate la numărul de locuitori desenează o hartă fidelă a dezvoltării economice a României. Pentru a evita distorsiunile, au fost luați în calcul doar contribuabilii mici, respectiv cei mijlocii (până acum câțiva ani, în această din urmă categorie se încadrau firmele care aveau o cifră de afaceri de maxim 50 de milioane de euro anual; la acest moment criteriile sunt mai complexe). La fel ca în urmă cu cinci, zece sau douăzeci de ani, Bucureștiul stă cel mai bine la ambele categorii, fiind urmat, la distanță semnificativă, de județe cu centre economice puternice, situate cu precădere dincolo de Carpați.
Astfel, micii contribuabili din Capitală au virat anul trecut la bugetul de stat o sumă echivalentă cu 9.330 de lei pentru fiecare locuitor al Bucureștiului. Urmează, la mare distanță, județele Ilfov (cu 4.630), Brașov (cu aproape 3.900) și Sibiu (cu 3.350 de lei). Cel mai probabil poziții fruntașe în clasament ar ocupa și județele Cluj (unde, conform ultimelor date disponibile, s-au colectat în 2015 de la contribuabilii mici plus cei mijlocii peste 6.200 de lei pe cap de locuitor), Timiș ori Constanța (pentru ultimele două neexistând, din păcate, statistici de acest gen). La celălalt capăt al clasamentului se află județe precum Vaslui (unde sumele colectate de la micii contribuabili au totalizat 1.393 de lei pe cap de locuitor anul trecut), Teleorman (cu 1.505), Botoșani (cu 1.511) și Olt (cu 1.614 lei per capita).
Prăpastie fiscală
Dacă introducem în calcul și contribuabilii mijlocii (circa 18.000 de firme la nivel național) vom observa că nu se schimbă mare lucru și că discrepanțele între marile centre urbane, pe de o parte, și orașele mici plus mediul rural, pe de alta, respectiv între Ardeal și Banat și restul țării rămân semnificative. Tot Capitala este lider detașat al clasamentului și la această categorie. În București-Ilfov s-au colectat anul trecut de aceste două categorii de plătitori de taxe 43,4 miliarde de lei (respectiv aproape 17.400 de lei pe cap de locuitor), în timp ce din regiunea Centru (formată din județele Brașov, Sibiu, Mureș, Covasna, Harghita și Alba) s-au adunat 12,4 miliarde de lei (adică puțin peste 4.700 de lei pe locuitor).
La capătul opus al clasamentului se află regiunile Nord-Est (cele șase județe din nordul și centrul Moldovei), cu 9,9 miliarde de lei încasări la buget (adică doar 2.530 de lei pe locuitor) și Sud-Vest Oltenia, cu 6,2 miliarde de lei virate la vistieria națională anul trecut (respectiv 2.837 de lei pe locuitor). Regiunea Sud Muntenia, cu 10 miliarde de lei însemnând 3.069 de lei per capita nu stă nici ea prea grozav. Cât despre regiunile Vest și Nord-Vest (cuprinzând Banatul, Crișana, Maramureșul și jumătatea vestică a Ardealului), aici ultimele date existente sunt din 2015, când s-au înregistrat niveluri similare ale veniturilor la buget pe cap de locuitor: 3.841, respectiv 3.891 de lei.
Local versus național
Diferențele de mai sus, fie că sunt la nivel regional, județean sau orășenesc/comunal au impact și asupra bugetelor locale. Asta pentru că 47% din impozitul pe venit colectat de la persoanele fizice rezidente se virează în conturile primăriei. În plus, 22% din aceleași impozite pe venit ajung la Consiliul Județean, de unde sunt redistribuite pentru echilibrarea bugetelor locale (cu alte cuvinte, către localitățile care stau cel mai prost din punct de vedere financiar; în practică, acești bani ajung, de obicei, la primarii din același partid cu mai marii județului). Același impozit pe venit încasat la nivelul unei comune sau al unui oraș este luat în calcul și la alocarea către respectiva unitate administrativ-teritorială a unor sume defalcate din alte venituri ale bugetului de stat. Pentru 2017, este vorba de 19,5 miliarde de lei din încasările din TVA.
Sistemul este gândit pentru a ajuta miile de comune cărora încasările bugetare nu le ajung nici pentru plata salariilor angajaților din primării. Însă, evident, naște frustrări, mai ales în locurile în care economia merge. „Pe Valea Prahovei sunt sute de hoteluri și pensiuni și avem în total peste un milion de turiști anual. Cu toate acestea, noi, ca primărie, încasăm de pe urma lor câteva zeci de mii de lei pe an ca taxe hoteliere și alte câteva zeci de mii de lei indirect, ca taxe pentru comerțul ambulant sau pentru autorizațiile de alimentație publică. În rest, salariile din domeniu sunt mici sau se lucrează la negru, așa că impozitele pe venitul angajaților din turism sunt mici, iar impozitele pe profitul firmelor din domeniu sau TVA-ul încasat de ele se duce direct la bugetul de stat“, explică un oficial al Primăriei Bușteni.
Și în județele în care sumele virate către bugetul central sunt semnificativ mai mari decât cele primite există nemulțumiri. Niște calcule de acum câțiva ani arătau că raportul dintre banii colectați în București și sumele alocate de stat Capitalei era de nouă la unu. În Constanța, acesta era de aproape șapte la unu, în Ilfov – șase la unu, iar în Cluj, Timiș, Brașov și Prahova – cam de doi la unu. După cum arată rezultatele colectării pe 2016, probabil că lucrurile nu s-au schimbat prea mult. „Noi înțelegem principiul solidarității, însă nu poți să nu rămâi cu un gust amar când vezi câți bani trimite județul tău la buget, cu precădere de pe urma industriei și turismului, și că o autostradă spre București sau spre Vest rămâne în continuare un vis îndepărtat“, spune sub protecția anonimatului un consilier județean din Brașov.
Astfel de frustrări vor exista atâta vreme cât dezechilibrele dintre urban și rural sau dintre regiuni vor continua să fie la fel de mari. Iar soluția nu este schimbarea sistemului de redistribuire sau renunțarea la el, așa cum și-ar dori unii, ci impulsionarea dezvoltării economice în zonele sărace, astfel încât acestea să ajungă să-și suporte singure cheltuielile.