Pe termen lung, creșterea Chinei se va traduce prin puterea monedei sale pe piețele de schimb valutar. În luna octombrie, yuan-ul s-a alăturat oficial coșului de rezervă valutară al Fondul Monetar Internațional, cunoscut sub denumirea de Coş de Valută. În deceniul următor, moneda chineză se va extinde rapid prin coșul de rezervă al FMI, alocările băncilor centrale, precum și cele ale investitorilor publici, privați, suverani și individuali.
Dupa vară, fundamentele renminbi s-au îmbunătățit datorită efectelor secundare pozitive de reducere a capacității excedentare, stimulilor fiscali și unui impuls pentru competitivitatea exporturilor, din cauza ratei de schimb mai slabe.
În al patrulea trimestru, moneda chineză va simți, de asemenea, impactul negativ al unei uşoare corecții a prețurilor proprietăţilor.
Volatilitatea pe termen scurt a Renminbi este de asemenea agravată de mediul global tumultuos și de dolarul american. Alături de alte valute emergente de pe piață, yuan-ul trebuie să facă dolarului american, care a atins recent un maxim al ultimilor 14 ani, condus de creșterea randamentelor obligațiunilor din SUA, așteptările de la stimulii fiscali promişi de Donald Trump și iminentă creştere a ratei de către Fed. Alte valute asiatice în acest proces? Yenul japonez, rupia indiană, won-ul coreean, rupia indoneziană și ringgit-ul din Malaezia u suferit pierderi.
Pe termen lung, metamorfoza piețelor financiare din SUA și China este susceptibilă de a avea un impact diferit asupra piețelor financiare din regiunea Asia-Pacific. Studiile efectuate de băncile centrale sugerează că, în vremuri normale, influența Chinei asupra capitalul social a crescut aproape de nivelul din SUA, deși impactul relativ al SUA a fost mai puternic în timpul perioadelor de criză.
Influența Chinei se bazează pe o retragere regională, în timp ce SUA reflectă un impuls la nivel mondial. Criza actuală favorizează dolarul, dar de-a lungul timpului, stabilitatea va sprijini renminbi.
Din păcate, renminbi, împreună cu alte valute emergente de pe piață, trebuie de asemenea să facă față unui riscul unui dolar tot mai puternic în economia mondială. Înainte de criza financiară globală din 2008-09 a existat o strânsă corelație între gradul de îndatorare și indicele de volatilitate VIX. Atunci când VIX a fost scăzut, apetitul pentru împrumut a urcat, și viceversa. Această corelaţie nu mai prevalează, din cauza anilor de rate ultra-reduse și a rundelor de relaxare cantitativă ale băncilor centrale din economiile avansate.
Recent, Banca Reglementelor Internaționale a raportat că dolarul american a înlocuit indicele de volatilitate, devenind noul indice al fricii.
Pe măsură ce puterea predictivă a VIX s-a diminuat, dolarul a devenit un indicator al apetitului de risc și a efectului de levier. Această dinamică are implicații dureroase, pentru că a expus debitori și investitorilor internaționali în față dolarului.
