La data de 1 ianuarie 1999, 11 ţări din Uniunea Europeană (UE) şi-au fixat cursurile de schimb, au adoptat o politică monetară comună sub coordonarea Băncii Centrale Europene (BCE) şi au lansat o monedă comună: euro. Pregătirile pentru trecerea la euro începuseră cu aproape un deceniu înainte, când, în decembrie 1991, a fost instituit prin Tratatul de la Maastricht, scrie Mediafax.

Iniţial, euro a fost o monedă electronică utilizată pe pieţele financiare şi pentru efectuarea de plăţi fără numerar. Bancnotele şi monedele euro au intrat în circulaţie trei ani mai târziu. În 2002, 12 ţări adoptaseră euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia (2001), Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania, care cumulau 302 milioane de cetăţeni. În prezent, euro este moneda a 19 ţări din UE, care cuprind peste 340 de milioane de cetăţeni. Alte şapte ţări au aderat ulterior: Slovenia (2007), Cipru (2008), Malta (2008), Slovacia (2009), Estonia (2011), Letonia (2014) şi Lituania (2015).

Astfel, euro este a doua cea mai folosită monedă din lume, după dolar. Doar între ianuarie 2000 şi decembrie 2002, euro a avut un nivel mai scăzut faţă de dolar, iar de-atunci este considerat mai puternic decât moneda americană.

În plus, chiar dacă numărul de ţări se va reduce la 18, din martie 2019, odată cu ieşirea Marii Britanii din UE, numărul acestor ţări poate creşte. Danemarca foloseşte Mecanismul ratei de schimb II, încă din 1999, aceasta fiind antecamera zonei euro. Bulgaria s-a arătat interesată să adere la Mecanismul ratei de schimb II, deoarece trebuie să iasă din Consiliul Monetar care îi guvernează sistemul bancar. Astfel, monedele celor două ţări, coroana daneză şi leva, sunt legate de euro, fluctuând în funcţie de acesta. Împreună cu acestea, alte aproape 60 de monede sunt legate de euro.

Din punct de vedere economic, euro a contribuit la consolidarea poziţiei blocului european în sfera globală, dar şi la modificări importante ale mix-ului de politici economice implementat în ţările membre (reducerea instrumentelor de politică monetară).