Despre educaţie vorbim la început şi sfârşit de an scolar, de regulă focalizând dezbaterile pe componenta administrativă. Prin trecerea şcolilor din administrarea Ministerului Învăţământului în cea a autorităţilor locale, fără politici bugetare coerente pe termen lung şi mediu, cu monitorizarea tranziţiei, s-a delegat autoritatea fără asigurarea finanţărilor. Finanţarea pe criterii politice nu ajută decât la încărcarea cu o vină ce nu se poate asuma, de tip „acarul Păun“. Tot aşa cum elevii noştri sunt pedepsiţi, prin sistemul de evaluare, pentru lipsa cunoştinţelor şi competenţelor ce nu le-au fost predate sau dezvoltate. Legea acordării alocaţiilor pentru copii continuă să fie neconstituţională, dreptul fiind suspendat pentru copiii repetenţi, contrar prevederilor care îl garantează fără restricţii legate de învăţământ. La 1 octombrie începe anul universitar şi povestea se repetă. Facem reportaje pe tema locurilor în cămine, fără a ne apleca asupra calităţii curriculum-ului (conţinuturilor şi competenţelor), ce produce absovenţi incapabili a se integra pe piaţa muncii.
Educaţia este un proces cu finalităţi măsurabile în intervale lungi de timp. O strategie implementată astăzi dă primele rezultate abia peste zece ani. Schimbările din ultimii 17 ani au fost lipsite de convergenţă, iar implementarea lor s-a făcut cu resurse umane opace la inovaţie. Creşterile salariale în învăţământ, fără proiecte viabile în sectorul formării formatorilor, nu contribuie la retenţia valorilor. Învăţământul nu reprezintă o carieră pentru un absolvent de facultate, oricât de mari ar fi salariile.
Pentru a garanta o generaţie capabilă să gestioneze destinele României peste 20 de ani, ar trebui ca astăzi să avem o strategie globală compatibilă cu strategiile de succes din UE. Trebuie să definim clar variabilele fundamentale care reprezintă nucleul culturii generale, disciplinele obligatorii minimale; nu mai mult de şase, în şcoala obligatorie. Pentru a diminua violenţa în şcoli, este nevoie de o abordare serioasă a disciplinelor precum educaţia fizică, educaţia civică, educaţia estetică. Pentru toate acestea trebuie liberalizată însă piaţa serviciilor în domeniul formării formatorilor, punând universităţile de stat într-o competiţie sănătoasă cu furnizorii privaţi. Mai mult decât de bani, educaţia are nevoie de calitate la nivelul competenţelor decidenţilor din domeniu şi, mai ales, de un strop de dragoste şi respect pentru tineri.
Monica Tatoiu este managing director Oriflame România
