Cu timpul insa, producatorii au gasit o solutie si pentru asta. si, asa cum era de asteptat, au inventat monitorul. Inventat este prea mult spus, pentru ca acesta nu era altceva decat un televizor monocrom adaptat. Dupa ce au aparut si primele placi grafice, fabricate de Hercules, a inceput productia monitoarelor color: intai cu patru culori (cu placi CGA), apoi cu 16 culori (placi EGA), 256 culori (VGA), pana la 16,7 milioane de culori, cate suporta placile superVGA.
Monitorul a devenit un accesoriu obisnuit, un produs standardizat, nediferentiat, pentru multi utilizatori fiind poate mai importante performantele placilor video. Cu toate acestea, cunoscatorii stiu ca nu toate monitoarele sunt la fel si ca exista si aici „nuante”. Pe langa clasicele monitoare CRT (Cathodic Ray Tube) pe care le folosesc majoritatea utilizatorilor, inclusiv pe piata romaneasca, au aparut si esteticele LCD-uri (Liquid Crystal Display). Primele LCD au aparut tot din ratiuni practice: anume nevoia de portabilitate.
Desi sunt de cel putin trei ori mai scumpe decat monitoarele cu tub catodic, monitoarele cu cristale lichide au avantaje incontestabile. In primul rand, nu dauneaza ochiului, intrucat imaginea nu are palpaitul specific ecranului cu tub catodic. Apoi, imaginea nu sufera nici o distorsionare, avand o geometrie aproape perfecta, timpul de raspuns este mai scurt, iar tehnologia TFT (Thin Film Transistor) face invizibile „urmele” impulsurilor electrice transmise orizontal si vertical, care compun un pixel vizibil. Imaginea pe un astfel de monitor are o claritate si luminozitate atat de bune, incat ai impresia ca privesti o coala de hartie, daca e sa preluam formula unui utilizator de ecran LCD.
Totusi, si LCD-urile au dezavantajele lor. Spre deosebire de monitoarele CRT, a caror rata de contrast este de 700:1, cele pe cristale lichide cu o diagonala de 15 inci realizeaza acest parametru la o rata mai mica – 450:1. Din cauza ratelor de contrast scazute, umbrele mai inchise apar ca negre – inconvenient care ii nemultumeste inclusiv pe gamerii atenti la detaliile de imagine. Un test, publicat pe site-ul www.tomshardware.com, atrage atentia asupra faptului ca monitoarele LCD au o latenta mai mica decat CRT-urile. Testul arata ca LCD-urile au un timp de raspuns care variaza intre 25-50 ms ceea ce inseamna ca numarul imaginilor afisate intr-o secunda variaza intre 20 si 40, in functie de model.
Una din principalele probleme invocate de majoritatea utilizatorilor este expunerea la radiatii, asemanatoare cu razele X, motiv pentru care erau folosite filtrele de protectie. Insa pentru monitoarele mai noi, care respecta standardele de protectie TCO acest accesoriu a deveni inutil.
In locul filtrului, a aparut insa altceva, cu o forma comparabila, insa cu functii total diferite. Este vorba de tehnologia touch-screen aplicabila pe monitor, care permite accesarea comenzilor printr-o simpla atingere (cu degetul sau cu un stylus special) a ecranului. Tehnologia este destul de scumpa si nu s-a bucurat de un succes prea mare. Pretul unui monitor cu touch-screen este de 1.500 USD (fara TVA), cum este cazul unui produs al firmei Wacom, distribuit in reteaua BestComputers. Monitoarele CRT si LCD din aceleasi magazine au preturi care variaza intre 125 USD (pentru un Philips CRT) si peste 1.000 USD, pentru monitoare LCD, marca Iiyama, cu tehnologie TFT, de 17 inci.
Inainte de a cumpara un monitor, indiferent de tip, este bine sa tii cont de cateva elemente: unghiul de vizualizare pe verticala trebuie sa fie mai mare sau egal cu 120(desi majoritatea producatorilor nu afiseaza timpul de raspuns, este bine ca acesta sa fie de 25 ms; luminozitatea si rata de contrast trebuie sa fie cat mai mari – 300:1 si 200 cd/ m2. N
Principalele diferente Intre monitoarele cu cristale lichide si cele cu tub catodic
Parametru LCD (TFT) CRT
Luminozitate 170-300 cd/m2 C 80-120 cd/m2 F
Contrast 150:1 – 450:1 D 350:1 – 700:1 C
Unghi de vizualizare 90 – 170L? F peste 150L? C
Geometrie perfecta C satisfacator spre foarte bun F
Legenda: C – foarte bine; F – mediu; D – slab
