Monopolul inregistrarii si radierii firmelor a fost luat de la stat si acordat, fara nici o licitatie, unei institutii private. Asa se traduce decizia recenta a deputatilor, care au aprobat, printr-o lege, transferul Registrului Comertului, din 2007, de la Ministerul Justitiei la Camerele de Comert. Camerele de Comert primesc inapoi un cadou de zeci de milioane de euro anual, obtinut dupa 1990, pe care au trebuit sa il inapoieze statului in 2002. Intre timp, Registrul Co
Monopolul inregistrarii si radierii firmelor a fost luat de la stat si acordat, fara nici o licitatie, unei institutii private. Asa se traduce decizia recenta a deputatilor, care au aprobat, printr-o lege, transferul Registrului Comertului, din 2007, de la Ministerul Justitiei la Camerele de Comert.
Camerele de Comert primesc inapoi un cadou de zeci de milioane de euro anual, obtinut dupa 1990, pe care au trebuit sa il inapoieze statului in 2002. Intre timp, Registrul Comertului, la care oricum sunt delegati judecatori pentru a verifica legalitatea documentelor, a trecut in subordinea Ministerului Justitiei. Din 2003 pana in 2005, veniturile curente totale au depasit 67,7 milioane de euro, iar activele fixe au crescut prin intrari noi cu peste zece milioane de euro, fiind dotate toate unitatile teritoriale cu tehnica de calcul.
In programul de guvernare, Alianta DA promitea ca atat inregistrarea proprietatilor imobiliare, in Cartile Funciare, cat si cea a firmelor, la Registrul Comertului, vor fi transmise sistemului privat. Initiativa liberala laudabila, de a degreva statul de activitati care pot fi realizate in sistem privat, nu s-a concretizat, insa, in desfiintarea unui monopol, ci in transferul lui catre o entitate selectata fara licitatie.
Prima problema este una de constitutionalitate. “Legea are mici sanse sa ramana in vigoare asa. Curtea Constitutionala s-a pronuntat deja in privinta atribuirii directe a bunurilor si serviciilor publice unor entitati private, eliminand-o din legea privind achizitiile publice si concesiunile”, spune Eugen Ghiulea, director general al Oficiului National al Registrului Comertului. El crede ca nimeni nu ar fi putut aduce vreo obiectie daca activitatea si patrimoniul Registrului Comertului ar fi fost transferate unor registratori privati prin concesionare, dupa organizarea unor licitatii. “Ar trebui, insa, ca acesti concesionari privati sa poata indeplini anumite conditii clare de pregatire profesionala, sa poata prezenta proiecte si planuri de investitii, astfel incat beneficiarii serviciilor Registrului, cei care platesc taxe acolo, sa nu aiba de suferit”, precizeaza Ghiulea. In opinia sa, concesionarilor privati ar trebui sa li se acorde autoritate, ca in cazul notarilor, care, si ei, colecteaza taxe pentru stat. Noua piata ar trebui sa fie astfel una extrem de bine reglementata, dar sa permita existenta concurentei si liberul acces al celor care indeplinesc conditiile legale.
In locul unei astfel de deschideri a pietei, dupa ce Senatul a respins legea, deputatii au decis, printr-un vot extrem de controversat, care a divizat partidele politice in tabere, ca Registrul Comertului trebuie “reprivatizat” cu acelasi “investitor” pe care l-a mai avut odata: Camerele de Comert. Dupa ce timp de trei ani au fost lipsite de milioanele de euro care le asigurau cea mai mare parte a veniturilor (chiar 80% in unele judete), de anul viitor acestea asteapta inapoi principala sursa de castig.
Pentru clienti – firmele obligate sa plateasca taxe – vestea nu a picat tocmai bine. Daca aproape niciodata statul nu poate administra mai bine o afacere decat un privat, Camerele de Comert au putut oferi un exemplu contrar in perioada in care au avut pe mana Registrul. Pana in 2002, termenul de inregistrare a unei firme nu cobora sub 20 de zile. Acum, totul dureaza doar trei zile. Taxele si tarifele stabilite dupa bunul plac de fiecare camera judeteana sunt acum unitare. In loc de 60 de pozitii de taxe, exista acum doar trei sume fixe, iar datele, care se transmiteau dupa o luna sau niciodata, din teritoriu la registrul central ajung acum la centru in 24 de ore de la inregistrare.
In 2002, Chitu Oltean, asociat si administrator al unui SRL din Bistrita (Rom-Pro West), a vrut sa deschida un banal cont bancar pentru firma. Cel mai simplu demers posibil a ajuns, insa, sa se soldeze cu o plangere la Oficiul Concurentei. BNR tocmai obligase bancile, printr-o norma, sa nu mai deschida conturi decat daca firmele prezinta si un extras la zi din registrul in care sunt inregistrate. Pentru hartia respectiva (Certificat Constatator), Oltean a mers la Registrul Comertului din zona sa, administrat pe atunci de Camera de Comert Bistrita Nasaud. A aflat ca pentru eliberarea pe loc a unui document de numai doua pagini ar fi trebuit sa plateasca 2,142 milioane de lei vechi, adica 75 de euro la cursul din 2002. Daca ar fi fost membru al Camerei, taxa ar fi fost de trei ori mai mica (714.000 lei). Oltean a decis sa se planga la Oficiul Concurentei pentru tratamentul discriminatoriu, sesizand si faptul ca, pentru acelasi document, se practicau taxe mult mai mici la registrele teritoriale ale comertului: 270.000 lei in Alba sau 500.000 lei la Arad. Recordul absurdului l-a marcat, insa, Iasiul, unde documentul ii costa pe nemembri Camerei, in regim de urgenta, nu mai putin de zece milioane de lei.
Deputatii au ales varianta neconstitutionala
“Daca s-ar propune concesionarea, cu licitatie, unor registratori privati cu obligatii clare, carora sa li se dea autoritate, si nu atribuirea directa, ilegala, unei entitati private, probabil nu am putea obiecta nimic.”
Eugen Ghiulea,
director general al ONRC
Dotari doar In ultimii trei ani
Achizitiile de calculatoare, servere si alte mijloace fixe, dar si imobilizarile necorporale (softuri) au crescut, in primul an dupa transferul la Justitie, de peste 100 de ori, fata de anul anterior
