Iată un fragment dintr-o notă data publicitatii de analisti în această săptămână:
"Iranul este cea mai mare economie care revine la nivel mondial, de la destrămarea Uniunii Sovietice, iar asemănările includ complexitatea regimului de sanctiuni, încercarea de apropiere politica fata de Occident, dar si marea bogătie energetica a Iranului."
Dar nu doar analistii dau dovada de entuziasm. Companiile auto sunt dornice să se implice, iar Business Insider a stat de vorba cu omul care a renuntat la Deutsche Bank pentru a înfiinta prima firmă iraniana de capital privat care este în măsură să atraga investitii străine.
Si asta nu e tot. Iranul este de asemenea o tară cu venituri medii, cu un potential imens care a fost în mod deliberat infrânat de sanctiuni. Înainte de Revolutia Islamică din 1979, tara a avut o clasă de mijloc înfloritoare, cu un gust pentru moda din Vest si manifesta consumism.
În plus, este natiunea cea mai alfabetizata din regiune, o tară în mare parte urbanizata, in care 60% din populatie are o varsta sub 30 de ani. Asadar, potentialul de crestere economica atunci când sanctiunile sunt ridicate este destul de clar.
În multe privinte, nu există nici o comparatie directă pentru Iran, având în vedere dimensiunea sa economică, amploarea sanctiunilor impuse si structura sa politică. Reintegrarea potentială a Iranului în economia globală este, fără îndoială, un teritoriu necunoscut pentru ca nu există o altă economie bogata in hidrocarburi care sa fi fost supusa sanctiunilor economice si politice comparabile.
În următorii câtiva ani, există unele previziuni de crestere destul de rapida pentru Iran – Banca Mondială se asteaptă ca PIB-ul tarii să crească la 6,7% în 2017, în mare parte pe spatele cresterii productiei de petrol si gaze naturale.
