Un ordin al ministrului Sănătății, Victor Costache a stârnit multe controverse în spațiul public. A fost sau nu corect să modifice legislația astfel încât să devină eligibile pentru programul ”Acțiunile Prioritare pentru pacienții cu infarct miocardic acut” (AP-IMA) și spitalele care au doar un angiograf și nu două, cum era începând cu anul 2015?

Capital a luat puncte de vedere de la specialiști în domeniu. Concluzia este ca DA, a luat decizia corectă, de a pune bolnavul pe primul plan și a-i da o șansă la viață. Orgoliile nu au sens atunci când este viața pacientului în joc.

Am început cu Nicolae Bănicioiu, fost ministru al Sănătății, cel care a implementat și un program salvator pentru mulți dintre bolnavii de cancer: a permis decontarea radioterapiei și în clinicile private pentru că cele de stat nu mai făceau față. Mulți pacienți pierdeau lupta cu moartea aflându-se de luni de zile pe listele de așteptare pentru a-și primi porția de radiații și o șansă la încă un strop de viață.

„Programul de infarct a fost implementat de mine între anii 2014-2015. Am considerat că fiind vorba de proceduri de urgență salvatoare de vieți nu poți risca sa nu meargă aparatul, așa că am impus  regula cu 2 angiografe categoric. Însă programul trebuia continuat și bazat foarte mult pe extinderea rețelei de angiografe în spitalele deținute de stat. Doar că din 2016 au cam renunțat la ele, așa cum au renunțat și la continuarea altor programe. De asta s-a ajuns ca pacienții să nu poată fi tratați în centre de proximitate„, a declarat fostul ministru al Sănătății, Nicolae Bănicioiu.

De ce nu primesc suferinzii ajutor în timp util?

Realitatea tristă de astăzi arată că nu se intervine la timp în cazul unui infarct miocardic, de aceea oamenii mor cu zile. Unul dintre motive este și că sunt foarte multe zone în țară care au spitale dotate doar cu un angiograf. Acestea nefiind eligibile pentru sistemul de urgență, nu primesc pacienți. Așa că bolnavul în stare gravă trebuie transportat către centrele cu două angiografe, uneori situate și la 5 ore distanță.

„Conform tuturor ghidurilor medicale, timpul optim de intervenție în cazul unui infarct este de două ore. Dacă se depășește acest interval, atunci șansele ca pacientul să poată fi recuperat scad foarte mult”, spune profesor universitar doctor, Theodora Benedek, care este și șefa secției de Cardiologie de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș.

O corecție pentru normalitate

În județul Sibiu, de exemplu nu există absolut niciun spital sau clinică dotate cu două angiografe. Așa că pacienții cu infarct, în urgență, sunt transportați la Târgu Mureș. Drumul poate dura și trei ore, poate chiar și zece ținând cont de infrastructura din România. Astfel că pacientului îi sunt reduse șansele la viață.

„Cred că programul cu un angiograf a fost gândit doar pentru București pentru că în întreaga țară sunt multe zone descoperite. Consider că această corecție a legii este una pentru normalitate”, subliniază reputatul medic primar în cardiologie, Theodora Benedek.

Spitalul Fundeni nu mai poate primi pacienți cu infarct?! Momentul adevărului

Instititul CC Iliescu (Fundeni) era dotat cu două angiografe, doar că unul este defect de un an, deci spitalul nu mai este eligibil pentru program, conform legislației în vigoare. S-au făcut demersuri pentru rezolvarea situației, dar trăim în România, țara unde pacientul este pus pe ultimul loc. Așadar în București rămân doar trei spitale care pot primi pacienți cu infarct. Insuficiente.

Șeful departamentului de Cardiologie din Spitalul Fundeni, medicul primar cardiolog, Dan Deleanu a rezolvat pentru Capital o dilemă. Este bine sau este rău să poată primi pacienții și spitalele dotate doar cu un angiograf, ținând cont de realitatea de astăzi?

„Tratamentul pacienților cu infarct stagnează de câțiva ani pentru că numărul de centre în țară este prea mic pentru numărul pacienților și repartizarea acestora pe teritoriul țării, precum și prin finanțarea care a fost insuficientă în ultimii ani, scăzând cu cca 20-30% pe an în ultimii 2-3 ani.

Pentru ameliorarea sistemului avem nevoie de mărirea semnificativă a numărului de centre, chiar și cu un singur angiograf (e greu să ai 2 angiografe deodată de câte 1 milion de euro, într-un centru nou) și amplasarea lor rezonabilă pe teritoriul țării. Ar fi nevoie de cel puțin un centru în fiecare reședință de județ. Cred că includerea unor centre private în programul de infarct este singură modalitate la ora actuală de a mari semnificativ numărul de centre în țară, într-un timp scurt, în favoarea evidență a vieții pacienților. De asemenea este important că în paralel cu programul de pregătire a medicilor în cardiologie intervențională din țară care trebuie și el lărgit, să putem aduce medici români specializați în afară, în țările europene, pentru a lucra în aceste centre.

Cred că doar așa vom putea speră că majoritatea pacienților cu infarct din România să fie tratați corect prin implantare de stent în timp util. Altfel vom asista în continuare la aceeași stagnare a programului pe care o observăm de câțiva ani, în dauna vieții pacienților”, spune reputatul medic cardiolog Dan Deleanu.

„Criteriul prin care se cereau centrelor de infarct cu 2 angiografe reprezintă un obstacol în derularea corectă și în evoluția programului de infarct. De fapt și până acum unele centre de infarct funcționau cu un singur angiograf, netinandu-se cont nici până acum de acest criteriu. De exemplu Institutul C.C.Iliescu București (Fundeni), funcționează cu un singur angiograf de peste 1 an, dar și alte centre ca Spitalul Elias, Sp.Militar, centrele din Brașov, Suceava, Constanța, chiar Iașiul și Timișoara au funcționat sau funcționează și acum pentru programul de infarct cu un singur angiograf”, adaugă acesta.

Totuși există voci puternice care susțin că sunt necesare două angiografe…

„Argumentele că ai nevoie de 2 angiografe pentru că dacă vin simultan 2 pacienți cu infarct trebuie să folosești 2 angiografe simultan nu se susțin. Niciodată nu s-au folosit 2 angiografe simultan, chiar în centrele care dispuneau de acestea, pentru că nu existau suficienți doctori și asistente să poată lucra simultan pe 2 angiografe. Mult mai util ar fi că în aceste cazuri pacienții să fie redirecționați către centre paralele care pot avea un singur angiograf. De exemplu în București ar fi nevoie încă de minim 3 centre (de stat sau private) care pot prelua cazurile din centrele supraaglomerate unde pacientul cu infarct așteaptă uneori prea mult până la intervenție.

Am mai auzit un alt argument. Atunci când se strică un angiograf trebuie să poți avea un back-up. Defecțiunea angiografelor este posibilă, deși rară, iar în aceste situații pot fi găsite soluții cum ar fi redirecționarea cazurilor către alte centre, chiar dacă acestea au un singur angiograf. Au fost cazuri când din motive tehnice, pacienți din Buzău de exemplu au fost transferați la Târgu Mureș în loc de București pentru că angiograful de la Spitalul Universitar nu funcționa.

Cred că blocarea în această paradigmă de a avea neapărat 2 angiografe pe centru este foarte dăunătoare și nu duce decât la blocarea sistemului. E mult mai util de a avea un centru cu un singur angiograf de exemplu la Craiova sau Târgu Jiu care poate face imediat stentarea în infarct acolo, decât să trimiți pacienții 4-6 ore spre București în centrele cu așa-zis 2 angiografe. Așa mai degrabă se câștigă timp în dauna vieții pacienților”, explică doctorul Dan Deleanu, considerat unul dintre cei mai buni specialiști în domeniu.