Școala românească și, în mod special, profesorii sunt foarte criticați în ultimii ani, iar motivele aparente sunt: metodele învechite de predare, lipsa de pregătire a corpului profesoral, programa încărcată etc. Sistemul de învățământ este descris ca o instituție ultraconservatoare – un fel de BOR – anchilozată în trecut, incapabilă să susțină o educație pentru o societate din secolul XXI.
Motivele reale pot fi însă cu totul altele: privatizarea învățământului și trecerea la o programă globalistă, fără nici un conținut de susținere a valorilor naționale.
Liberalii procedează cu sistemul de educație cam așa cum fac primăriile cu anumite clădiri, care sunt lăsate în paragină pentru a putea fi vândute, apoi, pe nimic, unor investitori imobiliari. Investiția a fost stopată pentru că profesorii actuali reprezintă trecutul și pentru că trebuie să fie aduși în acea stare de descurajare, care să-i oblige să accepte orice compromis. Ei sunt lăsați fără sprijin pentru a demonstra că învățământul actual este neperformant și trebuie să fie radical schimbat.
Este evident pentru oricine că cea mai bună măsură care poate fi luată pentru a crește performanța profesorilor o reprezintă mărirea salariilor. Ea le-ar ridica motivația, iar conducerea sistemului de învățământ ar putea trece la impunerea unor standarde mai exigente de performanță. Acest lucru nu se întâmplă însă din cauză că liberalii urmăresc privatizarea pe scară largă a învățământului. Ei nu sunt interesați de creșterea calității educației, ci de trecerea sa rapidă în sfera privată. Dacă sistemul actual este inegalitar, un sistem de învățământ privatizat va bloca, practic, accesul la educație unui număr tot mai mare de români: va fi, în realitate, un învățământ inaccesibil.
