Deși tehnologia a avansat enorm în ultimele decenii, omenirea nu a mai reușit să repete performanța din 1972, când astronauții de pe Apollo 17 au încheiat ultima misiune cu echipaj uman pe Lună. Ce a dus la această pauză de jumătate de secol? NASA a oferit recent o explicație, susținând că motivele au fost mai degrabă politice și financiare decât legate de lipsuri tehnologice sau științifice.
O declarație politică costisitoare
Apollo 11 a fost urmată de alte șase misiuni spre Lună, dintre care cinci au aselenizat cu succes. În total, 12 bărbați au pășit pe suprafața lunară. În 1970, însă, viitoarele misiuni Apollo au fost anulate, iar Apollo 17 a rămas ultima misiune cu echipaj uman pe Lună.
Principalul motiv a fost costul, care a depășit cu mult estimările inițiale. Deși Kennedy prevăzuse un buget de 7 miliarde de dolari, Proiectul Apollo a costat în total 28 miliarde de dolari între 1960 și 1973, echivalentul a 280 de miliarde de dolari în 2024, potrivit graficului realizat de The Planetary Society.
După aselenizarea din 1969, obiectivul lui Kennedy fusese atins, dar NASA a suferit reduceri masive de fonduri, iar viitorul misiunilor Apollo a devenit nesustenabil.
Inițial planificate 20, ultimele trei misiuni au fost anulate, deoarece cercetarea și dezvoltarea tehnologică nu mai erau priorități politice.
Apollo 11 a fost o declarație politică în contextul Războiului Rece. Odată făcută această declarație, interesul pentru continuarea explorării lunare a scăzut, iar costurile uriașe au încheiat epoca misiunilor lunare cu echipaj uman.
Cum s-a ajuns aici
Ultimele misiuni Apollo, din anii ’60 și ’70, au demonstrat că explorarea lunară este posibilă, dar aceste expediții nu au fost urmate de o strategie de continuare. Astronauții de atunci au colectat roci, au realizat experimente, au făcut fotografii și s-au întors pe Pământ, însă proiectul nu a prevăzut crearea unei prezențe permanente pe Lună.
Jim Bridenstine, fost administrator al Administrației Naționale Aeronautice și Spațiale (NASA), a explicat că, în lipsa unei finanțări susținute și din cauza riscurilor politice, programul spațial american nu a mai prioritizat o revenire:
„Dacă nu era riscul politic, am fi fost pe Lună chiar acum. De fapt, am fi fost probabil pe Marte”, a declarat acesta în 2018.
Care sunt planurile actuale ale NASA
După o pauză de 50 de ani, NASA a lansat programul Artemis, care își propune să readucă astronauți pe Lună. Prima aselenizare cu echipaj uman este planificată pentru 2026, iar misiunea va include momente istorice: prima femeie, primul astronaut de culoare și primul canadian care vor păși pe suprafața lunară.
Deși programul întâmpină provocări, NASA a realizat deja pași importanți. În februarie 2024, o navetă Nova-C, proiectată de compania Intuitive Machines, a aselenizat cu succes, marcând prima misiune comercială pe Lună. Acest succes deschide calea pentru explorarea lunară de durată și teste pentru viitoare expediții interplanetare.
De ce este importantă întoarcerea pe Lună
Luna reprezintă un laborator ideal pentru dezvoltarea tehnologiilor necesare explorării spațiale mai îndepărtate, cum ar fi misiunile pe Marte.
„O bază permanentă pe Lună este următorul pas logic. Este doar la trei zile distanță, iar erorile nu ar avea consecințe fatale asupra întregului echipaj. Aici putem învăța și testa înainte de a merge mai departe”, a declarat Chris Hadfield, fost astronaut.
Mai mult decât atât, prezența umană pe Lună ar putea stimula cercetări despre resursele naturale lunare, cum ar fi gheața, care poate fi transformată în apă potabilă, oxigen sau combustibil pentru rachete.
Viitorul este printre stele
Programul Artemis nu doar că simbolizează un nou capitol al explorării lunare, dar pune și bazele pentru ceea ce mulți experți consideră a fi adevăratul obiectiv: planeta Marte.
Succesul Artemis ar putea deschide drumul către prima colonie umană permanentă pe Lună și, ulterior, către stabilirea unui avanpost pe planeta roșie.
După jumătate de secol, omenirea pare pregătită să-și continue aventura cosmică, transformând visul explorării interplanetare într-o realitate.