Și totuși s-au trezit în pericol să fie extrădate. În realitate, ele vor rămâne în Costa Rica și vor fi eliberate curând. Motivul pentru care s-au trezit ridicate de pe stradă este unul de notorietate: războiul gazelor din ultimele zile, viitorul României, între Est și Vest. O spune și Dan Andronic, într-un editorial și o știu bine și toți cei care înțeleg jocurile de culise de la nivel înalt.

„Gaze contra vot. Războiul gazelor din ultimele zile are o miză extrem de precisă. Viitorul României, între Est și Vest. Dragnea și Tăriceanu par să se confrunte într-o bătălie decisivă.
 
Unul din lucrurile extrem de clare în lumea capitalului este acela că o investiție este făcută atunci când beneficiile sunt suficient de atractive pentru cei care pun banii. Acest lucru îl vedem zilele acestea în cazul legii care reglementează viitoarele exploatări de resurse din zona offshore, adică din Marea Neagră.
 
Interesul Guvernului ar fi să atragă investiții, cifrate la câteva miliarde de euro, interesul investitorilor ar fi să câștige cât mai mult. O balanță extrem de fină, mai ales când există abordări lipsite de profesionalism, bazate pe păreri și nu pe negocieri. Dar interesul există de ambele părți.
 
Cu toate acestea lucrurile rămân într-o zonă a indeciziei. Uneori, cea mai proastă decizie este să nu iei nici o decizie. Asta înseamnă o parafrazare a lui J.K. Kennedy, care spunea că și atunci când nu iei o decizie este o decizie. Se aplică în plan personal, dar consecințele se pot vedea și mai bine la nivelul unei instituții sau, lărgind și mai mult, la nivelul unei țări.
 
Studiu de caz al cărui final încă se scrie – legea offshore sau legea pentru gaze din Marea Neagră. Pe 2 octombrie, comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor au reexaminat proiectul de lege privind explorarea şi exploatarea gazelor din zona economică exclusivă a României în Marea Neagră. A umat votul în plen (și plex, dat de Kelemen Hunor și UDMR) când s-a decis retrimiterea legii în comisii.
 
 
Au fost două zile în care s-a consumat de fapt un nou ping-pong politic îmbrăcat într-o reanalizare a reanalizării analizelor calculelor făcute de când pe agenda a apărut necesitatea adoptării unei noi legi care să reglementeze activitatea petroliștilor din Marea Neagră. Evident, legea care va stabili și cadrul fiscal, este necesară pentru ca investitorii să ia o decizie privind investiții de miliarde de dolari (OMV și Exxon au pompat deja 2 miliarde de dolari până la acest moment) pentru a scoate gazul la suprafață.
 
Din dezbaterile “extraordinar de intense”, cum le-a calificat unul dintre politicieni prezenți, doar România și românii au de pierdut prin amânarea la nesfârșit a unei decizii – fie ea pro sau contra.
 
“Credem că toată această analiză, toate aceste dezbateri, pe care le-am analizat și reanalizat și reanalizat și-am făcut și refăcut calculele acum, în sfârșit, putem spune că statul român iese câștigător din această bătălie, pe ambele planuri, și din punct vedere al veniturilor la bugetul de stat, dar și din punct de vedere al menținerii interesului investitorilor”, declara, presei Iulian Iancu, preşedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaților.
 
S-o vedem și pe asta. Iulian Iancu a mai fost aproape și de alte mari proiecte care au căzut victimele celui mai antiromânesc – că tot suntem în An Centenar – comportament al decidenților noștri: politizează tot ce mișcă în spațiul public, de la victoriile Simonei Halep sau victimele Colectiv până la investiții care fac bine nu doar imaginii României (făcând-o și mai seducătoare apoi pentru alți și alți investitori), ci și economiei și, în final, fiecăruia dintre noi.
 
 
Trăim în țara în care deciziile de investiții nu se fac pragmatic, cum ar fi justificat economic și în linie cu o viziune pe termen lung (vorbim de resurse de circa 200 de miliarde de metri cubi în perimetrele unde au fost făcute deja foraje, spun cei de la ANRM), ci doar cu ochii pe sondajele de opinie și cu gândul la alegeri. Gaze egal voturi. Sau lobby la Washington.
 
Nici politicienii străini nu-s mai prejos, doar că ințeleg cât de mult depinde exact capitalul politic de atragerea marilor investitorilor globali cu toate beneficiile aferente. Și se luptă cu colegii lor din alte economii pentru a-i seduce și aduce la ei în țară. 
 
Ai noștri se luptă între ei și doar pentru pielea lor – de pildă, Varujan Vosganian s-a împiedicat într-o cifră : “Nu mi s-a mai întâmplat să votez, fără să ştiu care este valoarea resurselor”, astfel a motivat ieșirea ALDE de la votul din comisia parlamentară. Dar, haideți să ne amintim cum explica același personaj politic, votul din 18 iunie (la fel de politic) pentru proiectul PSD-ALDE-UDMR de modificare a Codului de procedură penală prin nevoia unei abordări pragmatice – “Nu ne putem salva pe rând, trebuie să ne salvăm toți odată!”.
 
De ce nu se aplică aceeași filosofie și în cazul unei decizii economice? Nu putem câștiga toți? Chiar trebuie ca una din părți să piardă?
 
Multe întrebări, dar între timp giganții economiei globale au aflat nu doar despre potențialul pieței românești, ci și despre guvernarea caricaturală și de tip televizat din România. Așa că unii dintre ei au luat de mult decizia că România nu prea are ce căuta pe radarul lor de investiții. Alții, atrași totuși de potențialul și mărimea pieței, a doua din regiune din Polonia, mai au încă răbdare.
 
Acum, cu legea offshore, asistăm la o partidă în care se ciocnesc când PSD-PNL, când PSD-ALDE, când PSD-UDMR (după votul de ieri)”, scrie Dan Andronic pe Evenimentul Zilei.