Despre Sorin Blejnar, proaspăt revocatul președinte al ANAF, se putea spune orice, mai puțin că îi lipsesc părțile anatomice asociate tupeului. Intervenții în direct la tv, persiflarea oricui emitea vreo altă părere și în general un aer de superioritate la limita aroganței față de oricine, o atitudine puțin obișnuită la un funcționar al statului. Până și când se victimizează – imperfecțiunile instituției sunt vinovate de neatingerea obiectivelor – comisarul Blejnar o face cu aroganță.
Deși el personal nu-și reproșează nimic, aș putea aminti câteva din faptele de arme ale fostului președinte al ANAF, de meserie ”organ de control”. În primul rând, vorbim despre succesul în combaterea evaziunii fiscale. Zeci de mii de mici contribuabili, gen IMM-iști sau persoane fizice autorizate au simțit pe pielea lor determinarea zbirului de la fisc. Amenzi, controale, sechestre și popriri, nimic n-a lipsit din arsenalul folosit contra evazionistului. Printre evazioniștii indentificați și executați de fisc, la loc de frunte, au fost și ziariștii, cărora li s-au interzis veniturile pe drept de autor și li s-a cerut TVA. Cruciada fiscală n-a avut ca obiect și marii contribuabili. De ani de zile, pe loc de frunte în listele marilor datori la buget sunt mai ales companii de stat, foarte comod de blamat pentru o autoritate a aceluiași stat. În rest, marile corporații din România sunt ușă de biserică. La fel, lipsesc marii evazioniști și nu există arestări pe motiv de evaziune.
S-ar părea că ANAF-ul condus de Blejnar a reușit ceea ce nici măcar temutul IRS, fiscul american, n-a reușit, disciplina fiscală absolută. Premiul Pulitzer pentru jurnalism economic a fost acordat anul acesta unui ziarist de la The New York Times pentru o serie de articole în care demonstra cum reușesc marile corporații americane, în speță General Electric, să evite plata taxelor și impozitelor, descoperind în acest fel și defectele sistemului de colectare a acestora. Și pentru că a avut un asemenea succes în combaterea marii evaziuni fiscale, Sorin Blejnar se califică cu brio și la conducerea noului departament de control al marilor averi.
Tot la succese pot fi încadrate și mega-scandalurile din vămi, gălețile cu șpăgi sau acuzațiile cu privire la mita de la angajare în sistem. Spun succese, pentru că Sorin Blejnar a ieșit întotdeauna cu fața curată din ele, oricât de grele au fost acuzațiile. La un moment dat se specula și despre legăturile sale cu contrabanda de țigări (scandalul ”Cine e Regina?”) sau cu mafia din portul Constanța (”scăpări” dintr-un dosar operativ al SRI se pare). Evident, cum spunea ieri și fostul președinte al ANAF, toate acestea sunt doar niște chestiuni nedovedite și răutăți inerente postului de mare șef la fisc. Și tot răutăcioase și nerealiste sunt și zvonurile despre comisioanele pe care se fac returnările de TVA.
Foarte interesant, când guvernul a anunțat revocarea din funcție a lui Sorin Blejnar, acesta a declarat că oricum el avea demisia depusă de acum două luni.De ce și-ar fi depus el demisia imediat după ce Mihai Răzvan Ungureanu a fost numit premier? În definitiv, Blejnar e specializat în domeniul achizițiilor intra-comunitare și a importurilor de produse accizabile, domenii care figurează și în fișa postului de șef al SIE și deci MRU trebuie că-i știa bine performanțele. Sau poate tocmai de aia.