“<> microîntreprinderilor prin reintroducerea variantei impozitului de 3% pe venit este o masură extrem de binevenita pentru acest segment al economiei, dar, în condițiile actuale, este mai prudent pentru companii să nu se grăbească să treacă la această formulă fără o analiză temeinică a business-ului după ultimii ani de criză: îndeplinirea cumulului de criterii care asigură eligibilitatea pentru această variantă de impozitare nu trebuie să fie suficientă pentru a face pasul hotărâtor (inapoi)”, a arǎtat Mirela Şerban, Managing Partner R&M Audit, unul dintre liderii pieţei de contabilitate, consultanţă fiscală şi audit.
“Eliminarea, în 2010, a impozitului pe venit pentru microîntreprinderi a afectat semnificativ firmele respective, din punct de vedere al cash-flow-ului, derularii activității etc, iar multe dintre cele care încă mai au activitate sunt <<șubrezite>> ca și business-uri, dat fiind contextul general. Aceste efecte se vor resimți – măcar parțial- și în acest an, așa încât firmele respective nu trebuie să revină automat la statutul de microîntreprindere: nu trebuie să uităm că o eventuală pierdere înregistrată în anul curent nu va putea fi recunoscută fiscal atât timp cât statutul de micro este recunoscut, astfel încât- deși pe pierdere- firma respectivă va plăti un impozit de 3% pe venit”, a precizat Mirela Serban.
”Situația firmelor s-a schimbat, piața s-a modificat, legislația este alta etc, astfel încțt decizia privind trecerea la impozitarea veniturilor trebuie luată în urma unei analize a 2-3 scenarii privind potențiala evoluție a afacerilor lor în acest an și a implicațiilor fiscale ale fiecărei variante”, a adăugat Mirela Șerban.
Conform OUG nr. 117/ 2010, autoritățile au reintrodus posibilitatea ca o microîntreprindere să plătească un impozit de 3% venit, în cazul în care îndeplinește cumulativ o serie de condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent: are între 1 și 9 salariati inclusiv; a realizat venituri de maxim 100.000 euro (echivalent in lei); capitalul social este deținut de persoane ( altele decat statul și autoritatile locale) care nu sunt un acționari sau asociați persoane juridice cu peste 250 de angajati; nu desfășoară activități în domeniile bancar, asigurări/reasigurări, piețe de capital (cu exceptia persoanelor juridice cu activitati de intermediere in aceste domenii), jocuri de noroc, consultanță sau management.
“În cazul în care îndeplinește criteriile de încadrare în categoria “microîntreprinderi”, în procesul de decizie privind trecerea la impozitul pe venit, primul aspect pe care o firmă trebuie să îl ia în considerare este sustenabilitatea afacerii în anul care începe. În general, orientarea către statutul de microîntreprindere este recomandată companiilor care nu au avut pierderi fiscale din anii anteriori, au cheltuieli mici și profituri mari, un punct de reper important fiind o rată a profitului de peste 20%”, a subliniat Mirela Șerban.
La începutul anului trecut, când guvernul a eliminat facilitățile acordate microîntreprinderilor, multe dintre acestea “au comutat” către statutul de PFA. Pe parcursul lui 2010 însă, din punctul de vedere al încadrării, taxelor și contribuțiilor la stat etc- lucrurile s-au complicat și pentru PFA-uri. O Persoanǎ Fizicǎ Autorizatǎ plǎteşte o singurǎ datǎ impozitul de 16% pe profit, comparativ cu societățile comerciale, care plăteau 16% impozit pe profit, plus încă 16% impozit pe dividende.
„Odată cu reintroducerea regimului microîntreprinderelor însă, prin plata unui impozit de 3% pe venit, plus 16% pe dividende, avantajele fiscale ale unei PFA se estompează semnificativ. În plus, luând în calcul și aspectele legate de determinarea dependenței/ independenței activității unei PFA și implicațiile privind calculul contribuțiilor la stat, constatăm că, în cazul unei microîntreprinderi, lucrurile sunt cu mult mai simple, așa încât, în anumite cazuri, vom asista la procesul invers celui din urmă cu un an: multe PFA-uri vor opta pentru varianta înființării unei microîntreprinderi cu plata impozitului pe venit“, a precizat Mirela Şerban.
„Recomandarea generala este însă de a face o analiza specifică fiecarui caz în parte, întrucât numai astfel se poate determina cea mai buna (profitabilă) soluție pentru fiecare companie în parte”, a subliniat Mirela Șerban.