Evident, opozitia politica critica acest buget, reprosand ca este unul care va favoriza clientela politica si de afaceri a actualului partid de guvernamant. Invers, deputatii PSD vad in buget doar virtuti, afirmand ca bugetul pe anul viitor s-a bazat pe „criterii de moralitate”, adica pe reducerea inflatiei, pe relaxare fiscala si ca acorda o atentie deosebita cresterii nivelului de trai al populatiei. Nu este o noutate. In fiecare an si la votarea fiecarui buget, Puterea l-a laudat, iar Opozitia l-a criticat dur. De unde aceasta ambivalenta? Din faptul ca la modul ideal bugetele ar trebui sa aloce bani atat pentru sustinere sociala, cat si pentru dezvoltare. Practic, in ultimii ani, bugetul Romaniei nu a reusit acest lucru.

Ce va fi in anul 2003? Citind proiectul de buget, avem imaginea unei economii in crestere, care tinde sa se insanatoseasca. Pentru anul viitor, proiectul ia in calcul o crestere a produsului intern brut (PIB) cu 5,2%, o scadere a inflatiei pana la 15%, un deficit bugetar de 2,65%. Mai mult decat atat, cheltuielile pentru dobanzi aferente datoriei publice interne raportate la total PIB vor scadea. Serviciul datoriei publice externe ajunge la un nivel lejer – 1,8 miliarde dolari, mai mic chiar decat anul acesta, cand Romania a achitat aproximativ doua miliarde de dolari – cu un varf de sarcina in luna octombrie a anului viitor de 254 milioane de dolari. Numai aducandu-ne aminte de anul 1999, atunci cand o serie de institutii internationale prevesteau amenintator posibilitatea intrarii Romaniei in incapacitate de plata, putem intelege de ce datoria externa pe 2003 poate fi considerata lejera. Mai este un element pozitiv: in buget sunt incluse sumele care vor cofinanta programele europene de preaderare.

Exista insa si o serie de corelatii care pot ingrijora. Spre exemplu, bugetul consolidat aloca 10% din PIB pentru cheltuieli sociale. Acestea sunt dintre cele mai diverse: de la recorelarea pensiilor si cresterea salariului minim pe economie, pana la acordarea de bani pentru cei care nu-si pot achita factura la energie. Luat separat, acest procentaj nu inseamna mare lucru. Daca facem cateva corelatii, el are o cu totul alta relevanta. Cele 10 procente destinate in proiect protectiei sociale inseamna cam tot atat cat se prevede sa se acorde pentru invatamant (4%), sanatate (3,7%) si armata (1,9%). Cu alte cuvinte, cheltuielile sociale ne costa cam cat scoala, sanatatea si apararea nationala la un loc. Cam mult, nu-i asa? Lucrurile nu se opresc aici. Sa comparam cheltuielile sociale cu cifra pe care bugetul o prevede pentru investitii. Raportul este aproape de la simplu la dublu. Adica, 10% pentru protectie sociala si 5,3% din PIB pentru investitii (incluzand aici cheltuieli de capital, transferuri s.a). Asadar, Guvernul aloca de aproape doua ori mai multi bani pentru cheltuieli sociale decat pentru investitii.

Marele pericol este ca Romania sa nu poata folosi contextul pozitiv in care se afla economia. Un buget nu este decat o galeata mare de bani. Ca acesti bani sunt cheltuiti pe mere sau pe pere, adica spre destinatii sociale sau pentru investitii, aceasta este problema fundamentala. O chestiune de alocare, de prioritati, de strategie politica. Actualul guvern a optat pentru a finanta cu precadere factura sociala. Cifrele din buget sunt notiuni abstracte. Nu tin de foame. Alocatiile sociale au un efect invers: ele fac viata mai usoara macar unor categorii defavorizate si, evident, le sensibilizeaza si atunci cand voteaza. Sa nu uitam ca o economie creste prin investitii si prin crearea de locuri de munca. Din acest punct de vedere, este esential ce se intampla cu alocatiile pentru investitii. Atat cele bugetare, cat si cele care vin de la Uniunea Europeana.