Multinaţionalele au intrat în atenţia Fiscului care vrea să ştie dacă bunurile şi serviciile pe care filialele le facturează între ele se justifică sau dacă, de fapt, se mută profiturile şi se evită taxele. Din 2015, dosarul preţurilor de transfer care explică tranzacţiile ar putea fi obligatoriu.
Vânzarea şi cumpărarea de bunuri şi servicii între companiile aparţinând aceluiaşi grup, dar situate în ţări diferite este folosită ca metodă de subţiere a bazei de impozitare şi de transfer al profiturilor în zonele mai favorabile fiscal. În lume, sunt cazuri celebre investigate de autorităţile fiscale: Microsoft, HP, Apple sau Caterpillar, care au evitat plata în SUA a impozitelor de miliarde de dolari.
Deşi terminologia „preţuri de transfer” este pretenţioasă, în fapt, este vorba de o modalitate ingenioasă prin care corporaţiile împart costurile în funcţie de avantajele fiscale oferite de fiecare stat. Activitatea este la limita legalităţii şi greu de surprins în principii simple care să poată elimina „portiţele” de evitare a taxelor. Din această cauză, autorităţile fiscale, pe de o parte, şi companiile, pe de altă, se confruntă cu interpretarea utilităţii tranzacţiilor. În vreme ce Fiscul se străduieşte să detecteze tranzacţiile artificiale, companiile caută argumente prin care să susţină necesitatea vânzării sau cumpării de bunuri şi/sau servicii.
Studiu de caz
Un astfel de exemplu este cazul unei filiale care a preluat un client de la o „soră“ din străinătate care avea capacitatea de producţie depăşită. Deşi bunurile au fost vândute la acelaşi preţ cu al companiei – „soră“ de la care a fost preluată comanda, faptul că filiala din România i-a dat şi o cotă de 4% din profit, a devenit o problemă în ochii Fiscului. Explicaţia pentru acest transfer de profit a fost că filiala- „soră“ a acţionat ca un distribuitor. Justificarea a fost insuficientă pentru Fisc, care a comparat preţul plătit „surorii“ pentru distribuţie cu preţurile cerute de alte companii din piaţă.
Situaţia descrisă nu este una flagrantă de evitare a impozitelor, însă arată cât de importantă este argumentaţia pe care companiile o prezintă Fiscului care este din ce în ce mai puţin dispus la concesii. „Abordarea s-a schimbat. Acum câţiva ani, luau dosarul de preţuri de transfer şi-l puneau într-un sertar, iar în urmă cu vreo doi ani, au început să ceară informaţii adiţionale, dar se opreau la atât. Acum, există o tendinţă de a face ajustări. Nu ştiu dacă este vorba de exces, dar ANAF reface dosarul pregătit de companie, făcând o nouă căutare în propria bază de date, şi încearcă să demonteze ce a făcut compania“, explică Adrian Rus, director executiv, Ernst&Young.
Cum vrea Fiscul să prindă companiile?
Deşi are puţin personal şi o legislaţie sărăcăcioasă, Fiscul solicită tot mai des în timpul inspecţiilor fiscale, la marii contribuabili, în special multinaţionale, dosarele preţurilor de transfer. Iar planurile sunt agresive. Declaraţiile din ultima perioadă ale ministrului de finanţe merg în această direcţie.
„În ultimele 12 luni a crescut semnificativ interesul organelor de control faţă de aplicarea corectă a legii în acest domeniu. Chiar dacă nu în toate cazurile s-au efectuat ajustări care să conducă la o sarcină fiscală suplimentară, au fost şi situaţii, în special în cazul companiilor care au pierderi, în care au ajustat baza impozabilă şi au stabilit impozite suplimentare, penalităţi şi dobânzi semnificative“, arată Ionuţ Simion, partener PwC.
Fiind rulate sume de ordinul milioanelor şi zecilor de milioane de lei, provocarea este imensă pentru Fisc, dar şi pentru companii. Iar de vreme ce legislaţia nu reuşeşte să acopere varietatea cazurilor din teren, datorată complexităţii fiecărui tip de business, principalele întrebări de la care se porneşte în analizarea valabilităţii tranzacţilor au în centru beneficiul. Astfel, companiile care au dosare de preţuri de transfer trebuie să justifice avantajele economice ale vânzării de bunuri şi/sau servicii intra-grup, să arate că au fost achiziţionate la acelaşi preţ pe care îl cer şi companiile din afara grupului şi că nu sunt dublate de propriile servicii. Motivarea trebuie să fie solidă şi să demonstreze că sunt necesare activităţii, şi nu în folosul acţionarului, de exemplu.
Radiografierea afacerii poate scoate la iveală răspunsuri îndoielnice la aceste întrebări, şi atunci riscul ca autorităţile să ajusteze baza de impozitare sunt mari. „Degeaba au costuri acceptabile dacă nu reuşesc să răspundă rezonabil de ce au avut nevoie de servicii intragrup“, explică Gabriela Băncescu, manager E&Y. Din păcate, filialele din România se lovesc uneori de neputinţa de a da explicaţii pentru că nu au suficiente informaţii de la grup referitoare la facturarea unor bunuri sau servicii şi nu ştiu nici cum şi de ce li s-au alocat anumite costuri. Interesul Fiscului pentru aceste speţe se va intensifica. În tendinţa globală de schimb de informaţii între state, de anul viitor, raportările pentru preţuri de transfer din fiecare ţară vor putea fi văzute în orice moment şi de autorităţile din România.
Din acest motiv, au apărut propuneri de modificare a legislaţiei. „Din 2015, Ministerul Finanțelor ia în considerare posibilitatea ca întocmirea dosarului preţurilor de transfer pentru tranzacţiile între persoane afiliate să devină obligatorie peste un anumit plafon anual, care ar putea fi de 100.000 euro pentru tranzacţiile cu bunuri şi de 50.000 euro pentru servicii“, spune Eugenia Ion, partener Contexpert. Schimbarea ar fi majoră atâta timp cât dosarele se fac acum la cererea inspectorilor în cadrul unei verificări. Dacă observă pierderi pe termen mai lung sau scăderi ale cifrei de afaceri, Fiscul poate cere şi lămuriri privind tranzacţiile „artificiale“. În acelaşi timp, vor fi stabilite termene pentru depunerea dosarelor. Propunerile sunt ca dosarul să fie întocmit după depunerea declaraţiei de profit sau la 60 de zile după închiderea situaţiilor financiare.
Impact financiar major
„Se poate anticipa că schimbarea termenelor de întocmire şi prezentare a documentaţiilor va permite administraţiilor fiscale să aibă un control mai bun asupra preţurilor de transfer, însă va supune contribuabilii la un efort administrativ mai mare“, arată Dan Bădin, partener Deloitte Tax&Legal. Dar înainte de a pune la punct un dosar care demonstrează că s-a plătit preţul corect, companiile trebuie să dovedească realitatea tranzacţiilor. „Ceea ce trebuie însă să reţină companiile este că, înainte de a ajunge la verificarea dosarului şi a corectitudinii întocmirii acestuia, Fiscul va verifica în primul rând dacă tranzacţiile sunt reale, dacă sunt aferente activităţii şi le poate fi dovedită necesitatea. Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, orice fundamentare a preţului va fi inutilă, pentru că tranzacţiile nu vor fi luate în considerare la calcularea impozitelor şi a taxelor în România“, spune Eugenia Ion.
Atenţia trebuie să fie cu atât mai sporită cu cât fiscul românesc nu are aceeaşi bază de date privind tranzacţiile şi preţurile ca firmele şi consultanţii. Fiscul operează în sistemul Orbis, care se actualizează permanent şi pune la dispoziţie, în timp real, preţurile din toată lumea. „Una dintre caracteristicile de bază ale problematicii preţurilor de transfer este că atunci când apare situaţia/necesitatea unei ajustări, sumele sunt foarte mari. Cel mai elocvent exemplu este cazul unei corporaţii americane de prestigiu din domeniul farmaceutic, care a trebuit să plătească statului american suma de 3,4 miliarde de dolari“, explică Ionuţ Simion.
Prin urmare, miza preţurilor de transfer nu numai pentru companii, dar şi pentru buget este enormă. Ministerul Finanţelor îşi propune să o valorifice. „Dosarul de preţuri de transfer în sine are un rol limitat ca instrument de planificare fiscală, în condiţiile în care documentaţia de preturi de transfer în România este concentrată asupra analizei modului de derulare a unor tranzacţii din perioade fiscale încheiate“, consideră Dan Bădin. Umbrela companiei- „mamă“ pentru filialele din România va funcţiona tot mai puţin în viitor. Chiar dacă oferă asistenţă fiscală „fiicelor“, riscurile ca autorităţile să nu o ia în considerare sunt foarte mari. În acelaşi timp, trendul global este de combatere a metodelor de „erodare“ a bazelor de impozitare. Raportările cerute de OECD pentru activitatea companiilor din fiecare stat şi schimbul de informaţii dintre autorităţi vor afecta direct şi serios, în anii următori, activitatea multinaţionalelor.
Ce ţintesc controalele fiscului la preţurile de transfer?
- Serviciile intragrup, cum ar fi resurse umane, marketing, consultanţă fiscală
- Pierderile pe termen mai lung sau modificări ale veniturilor impozabile
- Cererile de rambursare a TVA
- Tranzacţiile semnificative intragrup
- Reorganizările
Cum intenţionează Finanţele să modifice preţurile de transfer?
- Dosarul de preţuri de transfer să devină obligatoriu, chiar din 2015
- Obligaţia va interveni peste un anumit plafon al tranzacţiilor
- Pragul minim al tranzacţiilor va fi de 100.000 euro pentru bunuri şi 50.000 euro pentru servicii
- Termenul de depunere să fie după declaraţia de profit sau după încheierea situaţiilor financiare
Preţurile de transfer nu sunt evaziune fiscală, dar sunt un mod de a evita anumite impozite, care este practicat de multinaţionale.
Ioana Petrescu, ministrul finanţelor