Economia subterană – cunoscută şi sub denumirea de economie ascunsă sau informală – cuprinde munca „la negru”, ilegală sau clandestină, precum şi activităţile de producţie neoficiale şi nedeclarate.
Principalele canale de alimentare a economiei subterane se localizează în domeniul evaziunii fiscale şi vamale, al contrabandei şi al concurenţei neloiale.
Câteva dintre cele mai utilizate definiţii prezintă economia subterană ca fiind „activitatea economică ce nu este înregistrată în evidenţele oficiale” , „orice activitate economică neînregistrată ce contribuie în mod curent la obţinerea (calcularea) PIB”, precum şi „baza cererii pentru desfacerea de bunuri şi servicii (indiferent dacă este legală ori ilegală), ce scapă controlului estimărilor oficiale ale produsului naţional brut” .
Cu alte cuvinte, economia subterană contribuie, în acelaşi timp, la crearea Produsului Intern Brut, dar şi la diminuarea încasărilor bugetare. Altfel spus, este un rău aproape necesar în condiţii de criză, absorbind, cum spunea Bogdan Baltazar, o parte a forţei de muncă.
