Realitatea economică a țării ridică probleme pentru fiecare cetățean care încearcă să-și câștige traiul. În ultimii 25 de ani de capitalism, pe lângă libertatea economică, pe care românii au câștigat-o, a crescut și libertatea de mișcare, permițând oricui speră la un viitor mai bun să treacă granițele țării în căutarea unui loc de muncă.
Datele oficiale relevă că aproximativ 3,5 milioane de români sunt plecați în afara țării, la muncă, deși neoficial sunt mai mult de 4 milioane. Studiile arată că majoritatea oamenilor care aleg să își urmeze destinul în străinătate provin din județele din estul României și, în special, din partea nordică a spațiului național, zone cu resurse economice precare. Județele din Moldova (Neamț, Bacău, Suceava) sunt cele mai afectate de reducerea populației. Deși partea vestică a României pare a fi predispusă unei migrații mai ales în momentul deschiderii granițelor, în eventualitatea intrării în spațiul Schengen, datorită apropierii de marile puteri ale Uniunii Europene, Transilvania are, de fapt, cei mai puțini emigranți.
Se observă o preferință a românilor care aleg să plece în străinătate pentru țari de origine latină. Poate că acest lucru s-a datorat ușurinței în comunicare, de care au beneficiat chiar și cei mai puțin educați concetățeni, sau similitudinilor în comportamentul națiunilor latine. Italia s-a detașat, încă de la început, ca destinație preferată de români, fiind principalul pol al migrației timpurii după 2007. O altă țară preferată de români a fost Spania, care a oferit condiții bune de muncă până la izbucnirea crizei. Germania și Marea Britanie, deși nu au fost văzute la început ca destinație atractivă, datorită stabilității economice și numeroaselor programe sociale, au devenit ulterior destinații importante pentru cei care cred în valorile familiei și siguranței.
Cine si de ce?
Din milioanele de oameni care au decis să părăsească țara, se disting trei categorii principale: muncitorii necalificați, muncitorii specializați și studenții. Marea majoritate e formată din muncitorii necalificați, care părăsesc țara din cauza șanselor mici de a-și găsi de lucru aici, urmărind promisiunea unui salariu mult peste nivelul de acasă. Categoria de vârstă și nivelul de educație variază, de la elevi care nu au reușit să treacă bacalaureatul, la cei care au reușit, dar nu au studii universitare, la parinții și familii care nu își permit să se întrețină cu veniturile obținute în România.
Muncitori specializați sunt, de regulă, cei care, deși ar avea posibilitatea să trăiască decent în țară, aleg să plece pentru a-și valorifica studiile. În domeniile care necesită pregătire superioară, există un număr destul de mic de locuri de muncă. Un prim efect: anumiți oameni calificați pleacă din cauza șanselor scăzute de a ocupa unul din posturile disponibile, pentru care, oricum, salariul nu este mereu motivant și nu oferă siguranță pe termen lung. În plus, din facultăți ies permanent absolvenți supracalificați pentru realitatea unei piețe a muncii care nu își permite să îi absoarbă, creându-se astfel premisele alimentării constante a fenomenului emigrării.
Concluzii
Toate aceste argumente explică nevoia acută de a pleca pe care o simt unii români. Ce câștigăm noi din acest fenomen? În primul rând, avem de învățat multe lecții văzând modul corect de rezolvare a problemelor în alte țări. Este important de menționat și faptul că banii trimiși familiilor rămase în țară de către cei care au decis să plece reprezintă o sursă importantă de venit pentru aceștia. Trăim vremuri în care preluarea de valori sociale de la marile puteri europene a devenit nu numai o posibilitate, ci și o necesitate urgentă. Cu cât ne adâncim mai mult în obiceiurile noastre culturale, uitând să ne aliniem nevoilor sociale ale lumii de astăzi, cu atât pierdem din vedere întregul ansamblu care împinge românii să plece în continuare din țară. E important să realizăm ce loc ocupăm în cadrul Uniunii Europene, dar și rolul investițiilor viitoare. Cheia întregului sistem stă în alocarea eficientă a resurselor, astfel încât să maximizăm rezultatele pe care le putem aștepta de la economia noastră în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat.
