Atât Codul Muncii, cât și Legea 319/2016 a securității și sănătății în muncă (“Legea 319/2006”) asigură un cadru legislativ care să permită angajatorilor, în contextul epidemiei Covid-19, să ia măsuri pentru a proteja sănătatea salariaților lor.
Astfel, Codul Muncii permite angajatorilor să modifice temporar atât locul, cât și felul muncii, fără consimțământul salariatului, în cazul unor situații de forță majoră sau ca măsură de protecție a salariatului. De asemenea, conform prevederilor Legii 319/2016, angajatorii au obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă și de a respecta principiile generale de prevenire, de evitare și de combatere a riscurilor precum și de adoptare, în mod prioritar, a măsurilor de protecție colectivă.
În acest context, o măsură importantă pe care mulți dintre angajatori au decis sau intenționează să o aplice o reprezintă efectuarea muncii de la domiciliul salariatului.
Care sunt însă modalitățile de punere în aplicare a acestei măsuri și care sunt aspectele pe care angajatorii trebuie să le aibă în vedere?
Efectuarea muncii de la domiciliul salariatului ca măsură de protecție în cazul salariaților care desfășoară muncă utilizând tehnologia informației
Având în vedere gradul ridicat de utilizare a tehnologiilor în derularea relațiilor de muncă, angajatorii pot decide, ca măsură temporară de prevenire și combatere a răspândirii virusului Covid-19, schimbarea temporară a locului muncii din cel menționat în contractul individual de muncă, în muncă la domiciliu.
Companiile care au implementat deja o politică de efectuare a muncii la distanță, cunoscută și sub denumirea de Remote Work Policy, pot deține un avantaj semnificativ în astfel de situații deoarece acestea le pot utiliza și ca măsură de protecție a salariaților împotriva Covid-19, având deja un cadru de reglementare implementat pe această zonă.
Ce măsuri pot lua angajatorii care nu au implementat politici de Remote Work?
Având în vedere cadrul legislativ enunțat mai sus, inclusiv angajatorii care nu au implementat o politica de Remote Work pot decide, ca măsură de protecție, ca salariații să efectueze munca de la domiciliu. În acest sens, angajatorii vor trebui să stabilească:
- Durata de timp pe parcursul căreia măsura muncii la domiciliu își va produce efectele. O astfel de măsură are un caracter strict temporar, angajatorii nefiind îndreptățiți să modifice unilateral locul muncii pe o perioadă nedeterminată.
- Categoriile de salariați față de care aceste măsuri pot fi impuse. Pentru categoriile de salariați care nu își pot desfășura activitatea la domiciliu (de exemplu, în cazul activităților de producție, distribuție, transport, vânzări, etc.) angajatorii pot lua în considerare introducerea unor măsuri adecvate de protecție, precum reducerea programului de lucru sau obligativitatea purtării unor echipamente de protecție puse la dispoziție de către angajator, pe cheltuiala acestuia.
- Obligația salariaților de a informa angajatorul cu privire la starea de sănătate. În acest context, este esențială comunicarea și colaborarea cu medicul de medicina muncii, cu furnizorii externi de securitate și sănătate în muncă sau cu reprezentanții interni ai acestor servicii, în vederea stabilirii măsurilor de protecție adecvate.
Aspectele de mai sus vor trebui comunicate salariaților utilizând mijloacele stabilite prin intermediul Regulamentului Intern aplicabil în cadrul societății (de exemplu, prin email sau rețeaua internă de comunicare, prin afișare la sediu și la punctele de lucru ale angajatorului, prin comunicarea cu reprezentanții salariaților desemnați sau cu cei ai sindicatelor, etc).
Cu toate acestea, în lipsa unui cadru anterior de reglementare a muncii la distanță, angajatorii ar putea întâmpina dificultăți în stabilirea măsurilor tehnice și organizatorice adecvate pentru monitorizarea activităților salariaților, a efectuării muncii pe durata programului de lucru precum și în aplicarea de sancțiuni în cazul nerespectării măsurilor de protecție stabilite de angajator.
Ce pot face angajatorii pentru a preveni astfel de situații pe viitor?
Deși ne confruntăm cu o situație fără precedent pe teritoriul României, este important ca angajatorii să fie pregătiți și să acționeze în mod rapid și coordonat în situații de criză. Astfel, angajatorii ar putea lua în considerare următoarele măsuri:
- Implementarea unui plan de asigurare a continuității afacerii în cazul unor amenințări cu impact asupra sănătății salariaților;
- Implementarea unei politici de muncă la distanță care să stabilească atât regulile generale, cât și reguli specifice pentru situații excepționale;
- Revizuirea Regulamentului Intern și a politicilor de asigurare a securității și sănătății în muncă pentru a stabili obligațiile concrete ale părților în astfel de situații și sancțiunile aplicabile în caz de nerespectare.
