Munca la negru este o soluţie practicată de angajatorii care nu vor să piardă prea mult pe dările către stat, acceptată şi de cei care nu şi-au găsit un loc de muncă în economia „la vedere”. Segmentul tinerilor este cel mai afectat de munca la negru.
Potrivit analizei „Riscuri şi inechităţi sociale în România”, realizat de Administraţia Prezidenţială, 10% dintre salariaţii din economia albă nu au tot salariul înregistrat în cartea de muncă. Aceştia se adaugă celor care lucrează la negru. Contribuţiile sociale nu sunt plătite nici de angajat şi nici de angajator pentru 3,4% din salariaţii din sectorul formal, în timp ce în sectorul informal 95,7% din salariaţi neînregistraţi nu au contribuţii sociale plătite.
Ponderea salariaţilor este, în prezent, de 65-66% din populaţia ocupată. Există diferenţe imense între urban şi rural. În timp ce în mediul urban procentul de salariaţi din populaţia ocupată este de 92%, în cel rural este de 36%. Populaţia ocupată care lucrează la negru este de 7% din rândul celor din mediul urban şi de 19% în mediul rural.
O situaţie aparte este în rândul populaţiei ocupate care lucrează în agricultură, 95% sunt lucrătorii familiali neremuneraţi. Din totalul mediului rural, ei reprezintă 63%.
Tinerii, cei mai mari amatori de muncă la negru
Potrivit raportului venit de la preşedinţie, per total, în România muncesc la negru între 1,4-1,7 milioane de oameni. Dintre aceştia, 1,3-1,5 milioane îşi câştigă banii necesari traiului din integral „la negru”, doar pentru o mică parte din Români munca la negru fiind doar o sursă suplimentară de venit.
Tinerii reprezintă şi aici segmentul cel mai afectat, deoarece peste 40% din persoanele ocupate în sectorul informal sunt tineri de 15-34 ani. Ponderea cea mai mare a sectorului informal în total populaţie ocupată se înregistrează la tinerii de 15-24 ani, şi anume 19%, faţă de 9-13% din populaţia ocupată din celelalte grupe de vârstă activă (sub 65 ani). La grupa de vârstă 65 de ani şi peste, ponderea ocupaţilor în sectorul informal creşte la 16%, dar nu depăşeşte nivelul tinerilor.
În sectorul formal, salariul reprezintă principala formă de remunerare, pe când în sectorul informal predomină plata cu ziua sau ora de muncă, plata pe sarcină, pe proiect, produs sau serviciu. Dacă 10% din salariaţii din sectorul formal susţin că nu au salariul înregistrat integral în cartea de muncă, la nivelul salariaţilor din sectorul informal procentul este de 100%. Contribuţiile sociale nu sunt plătite nici de angajat şi nici de angajator pentru 3.4% din salariaţii din sectorul formal, în timp ce în sectorul informal 95.7% din salariaţi neînregistraţi nu au contribuţii sociale plătite.
Pentru majoritatea celor care muncesc la negru, câştigurile lunare nu reprezintă nici măcar salariul minim. Potrivit statisticilor, 58% dintre aceştia câştigă sub 596 lei, 27% câştigă între 600-1.345 lei, iar restul de 14% câştigă peste 1.350 lei.
