Cu alte cuvinte, daca Guvernul decide sa dezvolte productia de ciorapi de dama, ministerul domnului Musetescu va urmari felul in care este respectata aceasta dorinta de catre fabricile romanesti de profil. Indiferent daca au capital de stat sau privat. In principiu, nimic deosebit. Autoritatea pentru Privatizare a primit sarcina de a coordona politicile concepute de catre Guvern. Dar exista mai multe probleme. In primul rand, ce autoritate are institutia respectiva in ceea ce priveste reforma? Ani la rand, cei care s-au ocupat de privatizare, fie ca s-au numit Fondul Proprietatii de Stat, Agentia pentru Privatizare sau Autoritatea pentru Privatizare, au avut aceleasi rezultate. Vanzarea firmelor detinute de stat a inaintat in ritmul melcului; din trei vanzari, doua au fost cu scandal: fie functionarii de stat au fost acuzati de coruptie, fie investitorul s-a dovedit a fi un parlit care a promis mult si nu a facut nimic, fie sindicatele au blocat vanzarea. Companiile care au fost vandute au ramas, apoi, in plata Domnului: felul in care s-au dezvoltat sau nu dupa privatizare, felul in care investitorii si-au indeplinit promisiunile au fost rareori urmarite de cineva. APAPS s-a trezit cu mai multe procese decat firme privatizate, dovada a bramburelii care a caracterizat activitatea celor ce se ocupa de vanzarea companiilor detinute de stat. Restructurarea companiilor de stat a ramas si ea un deziderat, pentru ca forta salariatilor si a directorilor a ingenuncheat rapid functionarii statului. Nu de putine ori intelegerile parafate de Guvernul roman cu institutiile straine (Banca Mondiala, Fondul Monetar International) au fost desfacute pentru ca functionarii statului n-au fost in stare sa-si respecte promisiunile de privatizare a unor firme, promisiuni facute chiar de partea romana.
Concluzia logica ar fi ca, dupa rezultatele dezastruoase, APAPS este ultima institutie care ar avea caderea sa urmareasca aplicarea unei strategii, oricare ar fi ea. Nemaivorbind de faptul ca lucrurile s-au derulat oarecum impotriva logicii: inainte de a avea o strategie clara, Guvernul numeste o institutie care sa se ocupe de aplicarea ei. Destul de ciudat, de vreme ce din politica dusa pana acum de Executiv nu reiese ca ar avea vreo politica speciala pentru un anumit sector. In afara exporturilor, care au trecut prin nenumarate faze de acordare si eliminare de facilitati fiscale, restul domeniilor din economie n-a primit nici un semnal clar.
Intrebarea fireasca este de ce era nevoie ca APAPS sa preia o alta responsabilitate, intr-un domeniu pentru care este clar ca n-are nici o aptitudine si chiar inainte de a avea obiectul muncii? Exista un raspuns destul de simplu: teoretic, APAPS era condamnata sa moara imediat ce termina de privatizat. Dar nici unul dintre oamenii care lucreaza aici nu a putut accepta vreodata ca lucreaza intr-un post de sinucigas. Asa ca s-a inventat ceva care sa-i asigure supravietuirea vesnica: sa implementeze strategii. Cu un mic amendament: firmele private vor simti si ele, pe spatele lor, fiorul rece al controlului guvernamental. Pentru ca APAPS va urmari, la un loc, si stat, si privat. Un rol mai abstract si mai dificil de controlat cu greu putea fi gasit. Acum, au fost create si locul, si momentul de a mari trupele APAPS, pentru ca Guvernul roman sa-si intareasca faima de cel mai numeros guvern european. Eficienta cu care lucreaza este cu totul si cu totul alta problema…
