În cazul vilelor din zonele semicentrale gradul de neocupare a scăzut de la 32-35% până la circa 22-26% în această perioadă.
Situaţia este exact invers în cazul clădirilor de birouri moderne, unde rata de neocupare a crescut de la 2-3% până către 18-20%.
Această tendinţă s-a produs în contextul în care a survenit o schimbare semnificativă în preferinţele companiilor medii. „Înainte de criza, aceste firme puneau accentul pe imagine şi reprezentativitatea spaţiului, preferând clădirile de birouri poziţionate central, cu spaţii deschise. În ultimii doi ani, sub presiunea necesităţii de reducere a costurilor, criteriul prioritar a devenit nivelul redus al chiriei şi flexibilitatea termenilor contractuali, factori care au condus la o migrare a companiilor medii către vile, înregistrându-se o scădere a stocului de birouri în vile la fiecare dintre cele trei categorii de bugete“, se arată în analiza Esop.
Există companii care au vizat în continuare spaţiile în clădiri de birouri, în special cele care aveau nevoie de peste 600-800 mp. Pentru companiile care au între 10 şi 60 de angajaţi, vilele au reprezentat o bulă de oxigen mai mult decât necesară în astfel de vremuri.
În prezent, companiile medii, care caută suprafeţe cuprinse între 200–600 mp, doresc perioade contractuale cât mai flexibile, pe unu, doi sau trei ani, însă cu posibilitatea de denunţare unilaterală după primul an în cazul unor evoluţii negative a cifrei lor de afaceri. De asemenea, doresc cheltuieli reduse de întreţinere, iar vilele sunt mai eficiente la acest capitol, costurile variind între 1,4 şi 1,8 euro/mp, faţă de clădirile de birouri, unde cheltuielile de întreţinere sunt cuprinse între 2,2 – 3,5 euro/mp. O altă doleanţă este un buget cât mai redus alocat chiriei şi locuri de parcare pe care să le găsească uşor pe stradă, lângă sediu, fără să fie nevoiţi să plătească închirierea acestora.
