Anul acesta, sistemul sanitar public se înfrăţeşte mai mult ca oricând cu cel privat, iar sume importante de bani ar putea fi redirecţionate de la spitalele publice către un segment pe care operatorii privaţi îl domină de ani buni: unităţile ambulatorii
De ani buni, internările nejustificate în spital sunt semnalate ca fiind principala sursă prin care sistemul sanitar pierde sume importante de bani. Mai exact, vorbim de fabuloasa sumă de un miliard de lei, pierdută în 2012 pentru că un milion de pacienţi au fost internaţi pentru simple investigații medicale, şi nu pentru tratamente efective. Pentru a reduce risipa, Ministerul Sănătăţii (MS) vrea să redirecţioneze anul acesta către unităţile ambulatorii 10% dintre pacienţii care sunt trataţi în spitalele de stat, urmând ca acest procent să urce la 40% în 2016. Cum 96,1% dintre policlinicile din România sunt private, precum şi 89% dintre cabinetele medicale independente de specialitate (potrivit INS), putem spune că de fapt, aceşti pacienţi vor merge la privat. Unde, important de precizat, orice costă. Astfel, noua situaţie poate genera coplăţi pentru pacienţi, pentru că tarifele decontate de CNAS sunt de multe ori sub preţul pieţei. Mai mult, MS nu a uitat nici ideea de a acorda consultaţii private în spitalele publice, respectiv de a privatiza 20% din paturi.
Mai scump sau mai ieftin?
Fără îndoială, pasul trebuia făcut, mai ales că era prevăzut în scrisoarea de intenţie a FMI. Din toată Uniunea Europeană, doar bulgarii depăşesc cele 21.513 internări anuale la mia de locuitori care se fac în România. Totuşi, pentru ca economia să se simtă în buzunarul pacienţilor români, statul trebuie să recupereze masiv terenul pierdut în raport cu privatul la unităţile ambulatorii.
În prezent, tariful pe caz ponderat în spital oscilează între 1.380-1.800 lei, iar în ambulatoriul de stat este de 20 de ori mai ieftin, arată datele MS. Redirecţionarea pacienţilor ar putea genera economii în sistem, însă ponderea mare a unităţilor private ambulatorii, dar şi a serviciilor de laborator şi imagistică externalizate de stat către privaţi vor minimiza efectul pozitiv al acestei soluţii. Potrivit ministrului sănătăţii. Eugen Nicolăescu, ambulatoriul de specialitate reprezintă ambulatoriile integrate ale spitalelor şi cabinetele medicilor specialişti cu diferitele lor forme de organizare, inclusiv fostele policlinici. Poate pentru că acestea sunt în proporţie covârşitoare private, ministrul a declarat că doreşte să se dezvolte cât mai multe ambulatorii la spitalele publice şi i-a îndemnat pe managerii unităţilor spitaliceşti să îşi configureze serviciile medicale astfel încât tot mai multe consultaţii să se desfăşoare în ambulatoriu.
Evident, dacă vor avea de ales, mulţi dintre pacienţii redirecţionaţi de la spital în ambulatoriu vor alege varianta de stat, mai ieftină. Altfel, ca şi până acum, cei care vor merge la policlinicile private nu vor plăti consultaţia dacă au o trimitere de la medicul de familie sau vor achita o coplată între 10 şi 20 de lei, în loc de 100 de lei, cât costă o consultaţie la privat. Mai departe, în funcţie de plafonul de la CNAS, care a fost mereu insuficient pentru privaţi, pacientul va plăti tot sau doar o parte din preţul investigaţiilor medicale. Totuşi, atâta timp cât preţul decontat de CNAS este unul dintre cele mai mici din UE, pentru un singur pacient, diferenţa decontată, mai ales la privat, nu va fi semnificativă. MS speră însă ca prin economia care se va realiza prin restrângerea serviciilor din pachetul de bază la cetăţenii care nu îşi plătesc asigurarea de sănătate, să alinieze preţurile de decontare la tarifele europene.
Despre câţi bani vorbim
Lăsând la o parte efectele asupra plătitorilor de servicii medicale, sumele care vor fi detaşate de la bugetul spitalelor de stat sunt semnificative. Doar anul acesta, vorbim de 750 de milioane de lei, sumă care va ajunge până în 2016 la 3 miliarde de lei, adică 40% din respectivul buget. Aceşti bani vin însoţiţi de foarte mulţi pacienţi: într-un singur an, în spitalele româneşti, publice şi private, se internează în jur de 4,5 milioane de pacienţi. Anul acesta, în ambulatoriile de specialitate vor fi trimişi 450.000 de pacienţi, urmând ca în 2016, numărul lor să urce la 1,8 milioane. Sistemul ambulatoriu pare pregătit să primească un număr atât mare de pacienţi. Potrivit INS, în 2012, în policlinicile din ţară au fost prestate 1,96 milioane de consultaţii, în timp ce în cabinetele de specialitate au fost prestate 10,2 milioane de consultaţii, număr aproape egal cu cele acordate în toate spitalele din ţară.
Privaţii se mişcă foarte repede în acest sens: pe fondul neprofitabilităţii spitalelor private, în ultimii ani au investit mai mult în proiecte mici, adică în policlinici şi centre de specialitate. Aceştia nu se declară nici măcar bucuroşi de proiectul de lege aflat în dezbatere publică, care le-ar putea deschide calea către contracte mai consistente cu CNAS. Potrivit lor, mai importantă decât adoptarea legii este aplicarea acesteia, care va fi delicată, după cum am arătat.
282 policlinici există în România, toate în mediul urban, iar 96,1% dintre ele sunt private, potrivit INS
750 mil. lei merg anul acesta către unităţile ambulatorii, din bugetul spitalelor de stat. Totodată, cresc veniturile cabinetelor medicilor specialişti cu 30%
Să nu vă fie teamă că privatizăm sistemul medical, să nu vă fie teamă că transferăm nişte servicii din spital în pre-spital. Politica este aceea de a cheltui cât mai bine banul public.
Eugen Nicolăescu,
ministrul sănătăţii