Muzeul Luvru va avea un frate la Abu Dhabi. Doar pentru a avea dreptul să folosească timp de 30 de ani marca celebrei instituţii de pe malurile Senei, şeicii din Emiratele Arabe Unite vor plăti 400 de milioane de euro. Încă o dată pe atât va costa împrumutul a 300 de opere, care vor fi înlocuite periodic. Chiar dacă o comparaţie cu situaţia de la noi ar fi exagerată, ea arată că nu întotdeauna cultura este o gaură neagră din punct de vedere financiar. Intrarea în M
Muzeul Luvru va avea un frate la Abu Dhabi. Doar pentru a avea dreptul să folosească timp de 30 de ani marca celebrei instituţii de pe malurile Senei, şeicii din Emiratele Arabe Unite vor plăti 400 de milioane de euro. Încă o dată pe atât va costa împrumutul a 300 de opere, care vor fi înlocuite periodic. Chiar dacă o comparaţie cu situaţia de la noi ar fi exagerată, ea arată că nu întotdeauna cultura este o gaură neagră
din punct de vedere financiar.
Intrarea în Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) e păzită de patru angajaţi. Cam tot atâţia câţi vizitatori calcă pragul instituţiei într-o oră. „Asta, în zilele obişnuite, la evenimentele speciale o ducem ceva mai bine. Problema este lipsa unui acces separat, care, deşi exista în proiectul iniţial, nu a fost încă realizat“, spune Cosmin Ţapu, responsabilul PR al MNAC. Într-adevăr, ca să răzbeşti până la cel mai tânăr muzeu din Bucureşti trebuie să ai voinţă şi cunoştinţe geografice. În primul rând, e destul de dificil să înţelegi care este aripa din Palatul Parlamentului care îl găzduieşte. Apoi, zona e săracă în locuri de parcare şi ocolită de traseele RATB, iar drumul de la maşină sau de la staţia de autobuz face cât o oră de aerobic. „Până n-o să fie dat jos zidul din jurul Casei Poporului, n-o să scăpăm de comunism“, caută Cosmin Ţapu o explicaţie pentru popularitatea scăzută a muzeului.
Interesul redus al publicului, incapacitatea managerilor de a ieşi din standarde prăfuite sau „zgârcenia“ Ministerului Culturii sunt alte cauze pentru situaţia deseori demnă de milă a unor astfel de instituţii. De pildă, deşi beneficiază de un sediu într-o zonă mult mai uşor accesibilă, la intersecţia dintre Bulevardul Dacia şi Calea Victoriei, Muzeul Literaturii Române a atras, în 2006, numai 13.000 de musafiri, dintre care sub 100 au fost străini.
Mergând în jos pe Calea Victoriei, situaţia devine ceva mai roz. Muzeul Naţional de Artă (MNAR) a avut de aproape zece ori mai mulţi vizitatori (112.000), iar o cincime dintre ei au fost turişti de peste hotare. După ce a fost închisă timp de un deceniu pentru renovare, până în 2000, instituţia s-a confruntat cu un recul în numărul de vizite. După cum spunea Horia Bernea, directorul din acea vreme al Muzeului Ţăranului Român, „publicul uită drumul spre muzeu“. Acum, însă, şi prin intermediul unor evenimente de genul expoziţiilor itinerante „Întâlnire cu Rembrandt“ sau „Umbre şi lumini. Patru secole de pictură franceză“, el a ajuns din nou pe linia de plutire. După 1990, MNAR este, probabil, singurul muzeu în faţa căruia lumea a stat la coadă ore la rând, dovadă că, dacă e bine exploatat, interesul pentru artă al publicului poate aduce bani.
Doar câteva sute de metri mai încolo, Muzeul Naţional de Istorie trece printr-o experienţă similară. Din 2002, clădirea a intrat într-un proces de renovare care ar fi trebuit să dureze până în 2008. „Până acum, nu s-au finalizat decât 40% din lucrări, deoarece constructorii au descoperit, pe parcurs, noi neajunsuri. Pentru că am avut exemplul nefericit al MNAR, am decis să nu închidem integral muzeul, astfel încât Tezaurul şi Lapidarium-ul sunt încă accesibile“, povesteşte Radu Coroamă, directorul obiectivului. Măsura s-a reflectat şi în afluenţa publicului: circa 100.000 anul trecut, puţin sub recordul de 136.000 din 2002. Ce-i drept, trei sferturi din vizite au fost gratuite, ceea ce nu a fost tocmai favorabil bugetului. Nici reglementările din domeniu nu sunt de ajutor. „Dacă noi găsim câteva «cioburi» în situl de la Cucuteni, dar nu reuşim să reîntregim obiectul original, suntem obligaţi prin lege să le casăm. Oriunde în lume le-am vinde cu cinci euro bucata“, spune Coroamă. O altă problemă ar fi contractele cu agenţiile de turism: acestea pretind comision, procedură neacceptată de Ministerul Culturii.
Deşi mult mai mic, Muzeul Cotroceni a reuşit, totuşi, să depăşească unele restricţii. Prin urmare, el are înţelegeri cu 25 de agenţii de turism, iar aproape o treime din numărul total de vizitatori (20.000 în 2006) sunt străini. În ciuda acestui fapt, doar 12% din bugetul instituţiei vine din surse proprii, iar vânzările de bilete reprezintă, ca în marea majoritate a cazurilor, în jur de 1% din total.
Dacă muzeele din Capitală îşi mai pot alimenta conturile cu bani proveniţi din organizarea unor evenimente sau din închirierea unor spaţii, nu la fel stau lucrurile în majoritatea oraşelor din provincie. La Muzeul Olteniei din Craiova, de exemplu, doar 38.000 de lei din bugetul de aproape 2,6 milioane de lei pe 2006 (adică doar 1,5% din acesta) au provenit din surse proprii, restul banilor fiind alocaţi de Consiliul Judeţean Dolj. Lucru deloc de mirare, având în vedere că, anul trecut, numai 6.500 de vizitatori au intrat pe uşile muzeului, iar sponsorizările atrase nu au depăşit 2.500 de lei.
«Dacă noi găsim câteva „cioburi“ în situl de la Cucuteni, dar nu reuşim să reîntregim obiectul original, suntem obligaţi prin lege să le casăm. Oriunde în lume le-am vinde cu cinci euro bucata.»
Radu Coroamă, director MNIR
"Multinaţionalele culturale" jonglează cu sume grele
BANI Muzeul Luvru primeşte, anual, 110 milioane de euro din partea statului francez. La acest buget se adaugă circa 20 de milioane de euro din vânzările de bilete (instituţia are cam opt milioane de vizitatori pe an) şi încă aproximativ 37 de milioane din sponsorizări şi mecenat. Închirierile de spaţii au adus, anul trecut, aproape trei milioane de euro. Nu trebuie neglijate nici veniturile ocazionale: producătorii fimului „Codul lui da Vinci“ au plătit, pentru a filma în interiorul clădirii, un milion de euro (sumă mai mare decât bugetul pe un an al majorităţii muzeelor de provincie din România).
PARTENERIAT Zicătoarea conform căreia „banul la ban trage“ se confirmă şi în cazul celui mai vizitat muzeu european. Statul francez, Luvrul şi alte câteva muzee franceze vor obţine aproape un miliard de euro din deschiderea unei filiale în Emiratele Arabe Unite.
COMPETIŢIE Muzeul Guggenheim, care a semnat, de asemenea, un acord de extindere în EAU, a fost un pionier în domeniu. Încă din 1949, a fost deschisă filiala Guggenheim din Veneţia. În 1997, în asociere cu Deutsche Bank (deţinătoarea unei impresionante colecţii de obiecte de artă), a fost inaugurat, în Berlin, Deutsche Guggenheim. În acelaşi an, este deschis muzeul Guggenheim din capitala Ţării Bascilor, Bilbao (conform acordului semnat în 1992, construcţia şi operarea fiind finanţate de autorităţile locale). Ultima inaugurare a avut loc în 2001, în Las Vegas.
EXPANSIUNE Deşi nu face parte din categoria muzeelor „grele“, Madame Tussaud este, cu filialele sale din New York, Amsterdam, Las Vegas şi Hong Kong, un alt exemplu privind modul în care instituţiile culturale se pot extinde în regim de parteneriat sau franciză.
Imaginaţia, noua armă în lupta pentru public
Cine iese din şabloane şi încearcă să înţeleagă schimbările din societate îşi reduce dependenţa de bugetul public
Campaniile de promovare originale şi găsirea sponsorilor potriviţi pot schimba imaginea muzeelor şi pot creşte numărul de vizitatori.
Pe 9 martie, cei care lucrează în blocurile de birouri America House şi BRD Tower din Piaţa Victoriei din Bucureşti au avut surpriza să primească vizita „vestitorilor“ trimişi de Muzeul Ţăranului Român (MŢR) cu mucenici şi pahare de vin. „I-am vizat în principal pe tinerii profesionişti, persoane care, deşi au o viaţă socială activă, nu obişnuiesc să meargă la muzee, cel puţin nu la MŢR“, explică Ioana Popescu, director de cercetare al instituţiei. Muzeul este, de altfel, recunoscut pentru modul destul de agresiv de promovare: în 2006, a fost derulată o campanie media intitulată „Muzeul Ţăranului Român. Mereu actual. Din 1906“, de ani buni de zile târgurile organizate cu ocazia principalelor sărbători populare adună mii de vizitatori, iar expoziţiile organizate în străinătate trezesc curiozitatea străinilor (care reprezintă circa 30% din vizitatori).
Vecinii de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ sunt şi ei un bun exemplu de marketing cultural de succes. Cifrele vorbesc singure: instituţia primeşte de la stat pentru acest an 1,165 milioane de lei, iar din surse proprii – cercetare ştiinţifică, vânzări de bilete la expoziţiile permanente şi la cele temporare, sponsorizări – mai vin alte 0,757 milioane de lei (adică 40% din total, un adevărat record). La aceste sume se vor adăuga în această vară 600.000 de euro, dintr-un credit destinat continuării lucrărilor de restaurare şi modernizare a clădirii.
Alături de sediu, Muzeul Antipa şi-a modernizat şi atitudinea faţă de public. Campanii de promovare ca cea organizată, gratuit, de Leo Burnett, sub sloganul „Nu se uită uşor“, dar şi evenimente cum ar fi festivalul de peşte desfăşurat de Florii, când s-au distribuit pliante cu informaţii despre vietăţile acvatice, conferinţa dedicată animalelor heraldice, acordarea de titlu de „Cavaler al ordinului Antipa“, întâlnirile cu exploratori români sau concertele au reuşit să atragă simpatia publicului, mai ales al celui tânăr. „Am fost acuzaţi de înclinaţie spre comercial, însă doar adresându-te unei categorii cât mai mari de public îţi poţi atinge scopul educativ. În muzee nu trebuie să se mai şuşotească, viitorul este al muzeului ca loc de învăţare, dar şi de distracţie“, afirmă Ioana Matache, director adjunct al instituţiei.
Deşi tradiţionalist prin însăşi specializarea sa, şi Muzeul Satului încearcă să schimbe foaia. „Avem parteneriate cu agenţii de turism nu numai pentru aducerea de vizitatori, dar şi pentru organizarea de teambuildinguri, colaborăm cu instituţii de învăţământ, organizând, de exemplu, practica pentru studenţi sau programul «Vacanţa la Muzeul Satului», dar încercăm, prin programe de cercetare, să îmbunătăţim şi produsele vândute în magazinul nostru. Nu în ultimul rând, le oferim posibilitatea vizitatorilor să vadă utilizarea tehnicilor tradiţionale în construcţia unor case ecologice“, explică Paula Popoiu, directorul general al instituţiei.
Poveşti de succes pot fi întâlnite şi în afara Capitalei. La Sibiu, Complexul Naţional Muzeal „Astra“ a reuşit, în 2006, să obţină, din sponsorizări de la companii româneşti sau reprezentanţe diplomatice străine şi din venituri proprii, circa 15% din bugetul total, o performanţă invidiată de instituţii similare din provincie. Cât despre Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii din Constanţa, care cuprinde Delfinariul, Acvariul, Planetariul şi o mini-grădină zoologică, pare a fi singura instituţie de profil din România care reuşeşte să se susţină din fonduri proprii, ajutată, desigur, de specific şi de locaţie.
«Am fost acuzaţi de înclinaţie spre comercial, însă doar adresându-te unei categorii cât mai mari de public îţi poţi atinge scopul educativ. În muzee nu trebuie să se mai şuşotească.»
Ioana Matache, director-adjunct Muzeul Antipa
Turismul umple muzeele
DEZINTERES Potrivit Barometrului de Consum Cultural din 2005, 61,3% dintre români nu au mers niciodată la un muzeu. Profilul tipic al vizitatorului de muzeu este femeie din mediul urban cu studii post-universitare si vârsta între 21 şi 30 de ani. Cele mai apreciate muzee sunt cele de istorie (18,44%), urmate de cele cu profil etnografic (5,17%). Din acest punct de vedere, ne asemănăm cu italienii.
Mai puţin de o treime dintre aceştia au trecut pragul vreunui muzeu în ultimul an.
PELERINAJ Muzeele din statele turistice prin excelenţă se bucură şi de cea mai mare popularitate. Astfel, în Ungaria şi în Finlanda numărul de vizite la muzeu pe cap de locuitor este de circa 1. Mai mult, în Austria se înregistrează o medie de 2,67 vizite pe cap de locuitor.
MEMORABIL Numele muzeului este un tribut al celui care l-a condus timp de 51 de ani, până în 1944, iar anul viitor se împlinesc 100 de ani de când funcţionează în actuala clădire. Este unul dintre muzeele care au suferit cele mai mari scăderi de vizitatori de după Revoluţie, moment care a coincis cu eliminarea obligaţiei profesorilor de a-şi duce elevii „la muzeu“. După 17 ani, Antipa a reuşit să devină o destinaţie populară printre tineri, fapt datorat în mare parte campaniei „Nu se uită uşor“.
PERSPECTIVE Cel mai mare muzeu în aer liber din Europa se întinde pe 100 ha, în care sunt 340 de clădiri din diverse perioade istorice, 60.000 de obiecte de patrimoniu. Considerat unul dintre argumentele pentru care Sibiul a devenit capitală culturală europeană şi aflat deja printre primele muzee ca număr de vizitatori din ţară, este de aşteptat ca cifrele raportate la finalul lui 2007 să-l situeze pe podimul popularităţii.
ORIGINAL Poate cel mai „prietenos“ dintre muzeele noastre, MŢR iese în evidenţă prin activităţi dintre cele mai nonconformiste, care, de multe ori, nu au nici o legătură cu profilul său. Această orientare a fost, de altfel, impusă de însuşi fondatorul muzeului, artistul Horia Bernea. Obiectivul a fost înfiinţat sub această titulatură în 1990, în clădirea unde odinioară sălăşluise Muzeul de Istorie a Partidului Comunist.
SUPRAVIEŢUITOR Fie din cauza numărului mic de piese din patrimoniu (în jur de 5.000), fie din cauza diverselor presiuni politice datorate nevoii de extindere a palatului prezidenţial, de-a lungul vremii au existat, periodic, zvonuri de închidere a Muzeului Cotroceni. Deşi a fost deschis abia în 1991, există în perimetrul său spaţii construite încă din timpul domniei lui Şerban Cantacuzino, în secolul XVII.
În 1994, a primit titlul de Muzeul European al anului.
RENĂSCUT În primă fază, înaintea unei lungi serii de lucrări de extindere, clădirea Muzeului Naţional de Artă al României i-a găzduit pe Alexandru Ghica, Alexandru Ioan Cuza, Carol I si Carol al II-lea. După instalarea Partidului Comunist, clădirea devine sediul Ministerului Artelor şi Informaţiilor, iar, în 1950, îi este atribuită funcţia pe care o îndeplineşte astăzi.
IZOLAT MNAC a fost inaugurat în 2004, la capătul mai multor tentative nereuşite în acest sens. Privit mult timp ca „muzeul lui Năstase“ şi ocolit de public, comparativ cu aşteptările iniţiale, el se bucură totuşi de prestigiu pe plan extern. Dovadă stau frecventele expoziţii internaţionale, finanţate integral de organizaţii din afara ţării. De atlfel, spre deosebire de alte instituţii similare, MNAC nu deţine o expoziţie permanentă.
SCHIMBARE Deschis în 1970, acesta a reprezentat, decenii la rând, mai degrabă o frescă a familiei Ceauşescu, decât a României. După 1989, multă lume n-a mai vrut să treacă prin sălile în care odinioară avusese loc festivalul cu participare obligatorie „Cântarea României“. Cu timpul însă, diversele evenimente tematice, dar mai ales prezenţa tezaurului de la Pietroasa, au întors publicul în săli. Cutremurele care au
zguduit clădirea au impus începerea consolidării, în 2002.