Dacă v-aţi plictisit de clasicele săli cu tablouri şi sculpturi sau de şirurile de vitrine cu cărţi ori monede vechi, puteţi găsi în România şi câteva expoziţii ceva mai neobişnuite.
Nu există la noi în ţară un muzeu al sexului, precum cel din Amsterdam, nici unul al vrăjitoriei, ca acela din Boscastle, Marea Britanie, nici măcar unul al taxelor, cum este cel din Ierusalim (deşi, poate, acesta chiar ni s-ar potrivi). Nu avem în România nici un muzeu al chiloţilor (ca în Polonia), al culturii voodoo (ca în New Orleans), al contracepţiei şi avortului (ca în Viena) şi nici al closetelor (ca în New Delhi). Cu toate acestea, există şi la noi o mână de instituţii culturale ceva mai puţin obişnuite.
Printre ele este Muzeul Chihlimbarului din Colţi, judeţul Buzău, unul dintre puţinele de acest tip din lume, înfiinţat în 1973 într-o zonă bogată în zăcăminte de ambră. Colecţii interesante de minerale, dar şi de instrumente folosite în exploatarea acestora se găsesc şi în Muzeul Aurului din Brad, judeţul Hunedoara.
Pentru suporteri, există Muzeul Sportului din Bucureşti (aflat în clădirea fostului palat regal). Înfiinţat în 1973, desfiinţat în 1979 şi reînfiinţat după 1990, acesta expune trofee, medalii sau piese de echipament care au aparţinut unor nume grele din sportul autohton.
Fanii transporturilor feroviare au la dispoziţie mai multe muzee (cel al Căilor Ferate, de lângă Gara de Nord din Capitală), dar şi muzeele de locomotive cu aburi din Sibiu (unde se află circa 40 de astfel de vehicule) şi Reşiţa (cu o colecţie de 16 locomotive produse de-a lungul timpului la uzinele din localitate).
Cei pasionaţi de navigaţie pot afla şi vedea lucruri interesante la Muzeul Marinei, situat pe strada Traian din Constanţa, în timp ce Muzeul Aviaţiei (din Bucureşti, şoseaua Fabrica de Glucoză, cu o secţie la Mediaş, dedicată rachetelor şi cercetării spaţiale) găzduieşte diverse tipuri de aeronave, dar şi obiecte ce au aparţinut unor nume precum Aurel Vlaicu, Henri Coandă sau Dumitru Prunariu.
Între comunism şi anticomunism
Acum câţiva ani, omul de afaceri craiovean Dinel Staicu a cumpărat o serie de obiecte care aparţinuseră familiei Ceauşescu, precum şi casa din Scorniceşti în care a copilărit fostul preşedinte. Şi unde a deschis un muzeu al comunismului, care atrage circa 20.000 de vizitatori pe an. La câteva zeci de kilometri distanţă, la Podari, în Dolj, antreprenorul a inaugurat un Parc al Republicii Socialiste România. Care, între timp, şi-a schimbat proprietarul şi ar urma să-şi schimbe şi profilul. Staicu declara, în urmă cu ceva vreme, că a investit circa trei milioane de euro în pasiunea sa pentru perioada comunistă.
La polul opus se află Memorialul Victimelor Comunismului din Sighet, găzduit de fosta închisoare situată chiar în centrul oraşului, loc în care au stat după gratii numeroşi deţinuţi politici, inclusiv Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu.
Cumva în aceeaşi categorie se află Muzeul Torturii din Sighişoara (mai exact, o anexă a muzeului de istorie din oraş), situat în interiorul cetăţii medievale şi care conţine o interesantă şi, în acelaşi timp, terifiantă colecţie de instrumente special create pentru a provoca durere. Iar dacă tot suntem la acest capitol, muzeul Institutului Naţional de Medicină Legală (cu circuit închis) găzduieşte mumii, schelete, măşti mortuare (cum ar fi cea a lui Marin Preda), tatuaje, dar şi corpuri delicte din cadrul unor crime sau sinucideri celebre.
Nu în ultimul rând, merită menţionat Muzeul Neculai Popa din Târpeşti, judeţul Neamţ. Înfiinţat în 1964 de către artistul popular cu acelaşi nume, celebru mai ales pentru măştile şi costumele populare, acesta a devenit primul muzeu privat din România.
Colecţii bizare
MUZEUL MASONIC se află în Bucureşti, pe Splaiul Independenţei nr. 202A, şi oferă ocazia de a arunca o privire în „bucătăria“ unei instituţii renumite pentru lipsa de transparenţă.
MUZEUL OUĂLOR ÎNCONDEIATE, din Mol-doviţa, Suceava, este dedicat unui obicei popular transformat într-o adevărată artă.
MUZEUL TROVANȚILOR, din Costeşti, Vâlcea, adăposteşte sute de roci cu forme ciudate.
