Rezultatele din primul trimestru ale economiei româneşti, date publicităţii săptămâna trecută, au dat peste cap toate prognozele pesimiste de la începutul anului. Pe bilanţul din 2007, toate ursitoarele – de la FMI la oficialităţi ale UE şi de la agenţii de rating la mari bănci europene – s-au întrecut în a prevesti o scadenţă iminentă pentru erorile de politică bugetară şi fiscală, ca şi pentru slăbiciunile ascunse ale dinamicii economice din ultimii ani, denunţând creşterea nesustenabilă şi aliaţii ei: dominanta consumului şi precaritatea acumulării, viteza excesivă a creditului, spirala majorărilor salariale, puseele rebele ale indicelui preţurilor, pariurile dubioase din buget şi deficitul malign al balanţei de plăţi. La o economie având serioase probleme structurale, strunită de o administraţie ale cărei politici contrazic frecvent manualele, într-un an electoral în care te aştepţi la ce poate fi mai rău şi într-o epocă în care pieţele internaţionale sunt bântuite de tornade ce împrăştie capitalul în cele patru zări, nu mai era nevoie decât de unanimitatea experţilor pentru a anunţa decesul micuţei noastre epoci de avânt şi prosperitate. O măciucă la un car de oale sparte.
Ei bine, iată ce s-a întâmplat în primele trei luni din 2008, în loc de începutul sfârşitului deja prevestit: faţă de trimestrul I din 2007, PIB s-a majorat (real) cu 8,2%, iar investiţiile străine cu 27,5%, serviciile dau tonul creşterii, rata investiţiilor (33%) a surclasat-o net pe aceea a consumului (15%), veniturile statului s-au înmulţit (cu 44% pe patru luni), din cheltuieli s-au tăiat 1,1 miliarde de euro pentru dotarea instituţiilor, creşterile salariale au fost puse sub control, deficitul bugetar s-a redus, rata exporturilor o depăşeşte constant pe aceea a importurilor. Deodată, prognozele se colorează în roz, deficitele şi inflaţia devin controlabile pe termen mediu, iar creşterea economică este anticipată la o medie anuală de 5-6% până în 2014.
Explicaţia este relativ simplă: măsurile corective au fost prompte. Economia, în premieră, nu a fost sacrificată pe altarul electoral şi, pentru că are suflu, le-a dat investitorilor şansa să demonstreze că instinctul lor bate ştiinţa analiştilor. Decuplată de politic, economia asta chiar are o şansă.
