Rezultatele din primul trimestru ale economiei româneşti, date publicităţii săptămâna trecută, au dat peste cap toate prognozele pesimiste de la începutul anului. Pe bilanţul din 2007, toate ursitoarele - de la FMI la oficialităţi ale UE şi de la agenţii de rating la mari bănci europene - s-au întrecut în a prevesti o scadenţă iminentă pentru erorile de politică bugetară şi fiscală, ca şi pentru slăbiciunile ascunse ale dinamicii economice din ultimii ani, denunţând
Rezultatele din primul trimestru ale economiei româneşti, date publicităţii săptămâna trecută, au dat peste cap toate prognozele pesimiste de la începutul anului. Pe bilanţul din 2007, toate ursitoarele – de la FMI la oficialităţi ale UE şi de la agenţii de rating la mari bănci europene – s-au întrecut în a prevesti o scadenţă iminentă pentru erorile de politică bugetară şi fiscală, ca şi pentru slăbiciunile ascunse ale dinamicii economice din ultimii ani, denunţând creşterea nesustenabilă şi aliaţii ei: dominanta consumului şi precaritatea acumulării, viteza excesivă a creditului, spirala majorărilor salariale, puseele rebele ale indicelui preţurilor, pariurile dubioase din buget şi deficitul malign al balanţei de plăţi. La o economie având serioase probleme structurale, strunită de o administraţie ale cărei politici contrazic frecvent manualele, într-un an electoral în care te aştepţi la ce poate fi mai rău şi într-o epocă în care pieţele internaţionale sunt bântuite de tornade ce împrăştie capitalul în cele patru zări, nu mai era nevoie decât de unanimitatea experţilor pentru a anunţa decesul micuţei noastre epoci de avânt şi prosperitate. O măciucă la un car de oale sparte.
Ei bine, iată ce s-a întâmplat în primele trei luni din 2008, în loc de începutul sfârşitului deja prevestit: faţă de trimestrul I din 2007, PIB s-a majorat (real) cu 8,2%, iar investiţiile străine cu 27,5%, serviciile dau tonul creşterii, rata investiţiilor (33%) a surclasat-o net pe aceea a consumului (15%), veniturile statului s-au înmulţit (cu 44% pe patru luni), din cheltuieli s-au tăiat 1,1 miliarde de euro pentru dotarea instituţiilor, creşterile salariale au fost puse sub control, deficitul bugetar s-a redus, rata exporturilor o depăşeşte constant pe aceea a importurilor. Deodată, prognozele se colorează în roz, deficitele şi inflaţia devin controlabile pe termen mediu, iar creşterea economică este anticipată la o medie anuală de 5-6% până în 2014.
Explicaţia este relativ simplă: măsurile corective au fost prompte. Economia, în premieră, nu a fost sacrificată pe altarul electoral şi, pentru că are suflu, le-a dat investitorilor şansa să demonstreze că instinctul lor bate ştiinţa analiştilor. Decuplată de politic, economia asta chiar are o şansă.